Încrederea smerită ca o curiozitate sigură

Dar cum arată, practic, conducerea în smerenie pentru un lider astăzi? Înseamnă să-ți impui ferm propria agendă, dar să o califici de fiecare dată cu „Dacă vrea Domnul”? Înseamnă să echilibrezi predicarea puternică cu consilierea răbdătoare? Sau să primești critica fără a fi devastat?

În acest climat cultural marcat de diverse crize de conducere în biserică, mă întreb dacă una dintre expresiile actuale de smerenie de care avem nevoie este curiozitatea sigură: conducerea cu abilitatea de a asculta și învăța cu adevărat de la alții, dintr-un sentiment sigur al identității în Isus.

Curiozitatea sigură

Ca creștini, trebuie să ne amintim constant că sursa noastră supremă de siguranta nu este în ceea ce deținem sau realizăm, ci în ceea ce primim în și de la Dumnezeu (Matei 6:19; Romani 8:14–17). Suntem purtători ai imaginii Lui, făcuți cu teamă și minunat de Creatorul nostru (Geneza 1:27; Psalmul 139:14). De asemenea, primim pentru noi înșine binecuvântarea pe care Isus a auzit-o de la Tatăl la botezul Său: „Tu ești Fiul meu iubit; în tine îmi găsesc toată plăcerea.” (Marcu 1:11), nu din cauza eforturilor noastre, ci din cauza lucrării voite a lui Hristos de a lua asupra Lui consecințele păcatelor noastre (pe care le merităm) și de a ne da dreptatea Lui (pe care El o merită; vezi 2 Corinteni 5:21). Această veste bună, care era potrivită doar pentru Isus, acum este a noastră să o primim prin credință.

În fiecare dimineață, când ne trezim, merită să ne amintim că simțul nostru de siguranta și, prin urmare, încrederea noastră, nu sunt câștigate, ci primite. Ca lideri, înțelegerea acestui adevăr ne permite să ne dăruim oamenilor noștri, nu pentru că avem nevoie să hrănim nesiguranțele noastre, ci pentru că simțul nostru de sine este deja sigur în Isus.

Am luptat mult cu identitatea mea ca american de origine asiatică ca o posibilă vulnerabilitate în conducerea unei biserici multietnice care se străduiește să fie mai diversă. Aceasta a fost parțial o luptă împotriva criticii interioare – ceea ce este comun printre liderii asiatici-americani – dar se bazează și pe realitatea că nu există multe modele de pastori seniori și lideri asiatici-americani în biserici multietnice. Deși această luptă m-a motivat pentru o perioadă scurtă în ceea ce privește etica muncii, nu mi-a fost suficientă. Mă trezeam în fiecare dimineață având nevoie să câștig și să dovedesc, nu să primesc și să mă odihnesc.

După ce am reflectat mai mult, am realizat că nu știam cum să accept identitatea mea așa cum Dumnezeu ar vedea-o în copilul său. Siguranta pe care am fost chemat să o găsesc în mod repetat prin Cuvântul lui Dumnezeu era că identitatea mea, împreună cu progresul ca pastor, nu sunt accidente pentru care trebuie să compensez. Mai degrabă, acestea sunt manifestările planului perfect și ale harului suveran al lui Dumnezeu în viața mea, pe care trebuie să le accept. Prin harul Său, El m-a creat minunat. Și prin același har, El m-a susținut prin înălțimile și coborâșurile care au însoțit creșterea mea ca lider (2 Corinteni 12:9). Acest lucru m-a ajutat să realizez că am mult mai multe de oferit celor din jurul meu atunci când primesc în întregime și conduc cu smerenie. 

Apoi, începând din acest loc al sigurantei, care ne oferă o încredere dincolo de această lume, putem conduce pe alții cu smerenie exprimată prin curiozitate.

În Marcu 2, cărturarii îl pun pe Isus la încercare în inimile lor după ce Îl văd vindecând un om paralizat (vv. 6-8). Dar acest tip de întrebare este departe de a fi una curioasă, căci provine din inimi nemulțumite. Cărturarii își făcuseră deja o părere despre ceea ce se întâmplă prin Isus, așa că nu-L puteau vedea ca cine este El cu adevărat.

În contrast, oamenii care pun întrebări dintr-un spirit de curiozitate doresc să învețe. Ei îi văd și îi aud pe alții și apreciază perspectivele diferite chiar și în dezacorduri. Liderii din slujire trebuie să își dezvolte „mușchii” curiozității pentru a exercița o putere sănătoasă, a încuraja alți lideri și a crea o cultură a încrederii și vulnerabilității care vine prin smerenie.

Conducerea cu curiozitate nu înseamnă că ne lipsesc convingerile, nici nu înseamnă că ne ocolim responsabilitatea de a lua decizii la momentul potrivit. Mai degrabă, scopul este să urmărim curiozitatea sigură. Deoarece suntem siguri de cine suntem în Isus, deoarece avem încredere în convingerile noastre fără a ne atașa ego-ul de ele, putem împuternici pe alții, putem cere părerea lor și astfel demonstra că învățătura de la alții este un ingredient esențial pentru o conducere plină de încredere.

Curiozitatea fără sigurantă produce o conducere instabilă. Siguranta fără curiozitate produce o conducere blocată. Curiozitatea sigură înseamnă că nu trebuie să considerăm oamenii proiecte, colegii competitori sau slujirea un mijloc de a alina insecuritățile noastre. Curiozitatea sigură înseamnă că putem face cu adevărat primul pas ca lideri pentru a pune întrebări, a învăța din diferențe, a recunoaște greșelile și a acorda atenție mișcării Duhului în diverse conversații și chiar conflicte pentru o cunoaștere mai profundă.

Acest lucru este mult mai ușor de spus decât de făcut, iar eu învăț pe măsură ce merg. Dar poate că acest proces este exact ceea ce oamenii își doresc să vadă la un lider în acest moment —cineva care este într-un proces de transformare, care crește trăind și conducând dintr-un sentiment sigur al identității în Isus și, prin urmare, suficient de încrezător pentru a învăța din greșeli și a pune întrebări cu o curiozitate sinceră.

Fii un lider smerit

Pastori și lideri, conduceți cu o încredere smerită. Siguri în identitatea voastra in Isus, deschideți-vă urechile și inimile pentru a învăța cu umilință de la alții.

Lăsați curiozitatea să stabilească tonul și cultura pentru cei pe care îi conduceți, astfel încât și ei să adopte o abordare similară de conducere în toate sferele vieților lor. Fie ca noi să gustăm bunătatea și bucuria siguranței evangheliei care ne oferă încrederea pe care nu o putem dobândi singuri. (2 Cor. 5:11) Fie curiozitatea noastră în învățătura constantă de la alții un îndemn de a considera pe alții mai presus de noi înșine. (Filipeni 2:3)

P.S. Pentru sfaturi și îndemnuri biblice despre cum să ai o căsnicie fericită și copii ascultători care să devină adolescenți și tineri bine crescuți, îți recomandăm cărțile Reformarea Căsătoriei și De Ce Copiii Contează de Douglas Wilson. Le poți găsi pe site-ul nostru accesând linkul:

https://edictumdei.org/book-store/