”În doi? Numai noi doi!” Reguli de igienă sexuală la tinerețe și la … bătrînețe

”Feriți-vă de orice se pare rău!” 1 Tesaloniceni 5:22

Așa cum am afirmat deja într-un articol anterior, bătrînețea nu reprezintă niciun ajutor în lupta cu trupul, carnea, pulsiunile noastre. Și un bolnav terminal, chiar epuizat de toate resursele biologice, poate să alunece din diferite motive (descurajare, sictir, depresie, dorință de acceptare, tînjirea după viață, frumos, frumusețe … ) în păcate trupești, paradoxal … cu trupul golit de putere. Nimeni nu este protejat prin propria natură, nici prin predispoziția genetică, nici prin experiență; nimeni nu scapă de ”mișcările pîntecului”, așa cum le numeau vechii călugări orientali; nimeni nu scapă de senzualitate, atît timp cît sîntem în corp, cu cele cinci simțuri active; nimeni nu scapă de ispitele ochilor, atît timp cît mai poate privi, chiar dacă trupul este inert.

Ce este de făcut așadar? Precum ne protejăm și ne luăm măsuri de prevedere, atunci cînd plecăm într-o călătorie pe munte, fie aceasta și de plăcere (echipament corect, alimentare corectă, nu pleci singur, faci zgomot pentru urși, nu pui mîna pe stînca fierbinte fără să te uiți înainte de teama viperelor, îți calculezi bine resursele biologice, hrană, echipament și timp, alegi bine traseul et c.), tot așa și în călătoria vieții, respecți regulile pe care ți le-ai asumat de la bun început.

La final de drum nu schimbi obiceiurile pe care le vei fi păstrat și care îți vor fi salvat sănătatea și viața. Astfel este și cu regimul de administrare al trupului: nu se schimbă regulile din tinerețe la final de drum. Pericolele rămîn aceleași, drumul poate fi chiar mai periculos la final, cînd sîntem epuizați și dornici să se celebrăm victoria sosirii. Orice iubitor al muntelui știe că cele mai multe accidentări sînt la final, la coborîre, cînd ești în hipoxie, în hipoglicemie, cu genunchii praf, ochii obosiți, cu răbdarea la capăt. Atunci tinzi să iei scurtături și te rătăcești, atunci crezi că poți să tragi un pic mai tare și să sari peste gropi și bolovani alunecoși, atunci faci fractura de femur care te va imobiliza o noapte întreagă între fiare sălbatice, la doar cîteva sute de metri de cabană. Sfîrșitul traseului merită toată atenția. Și în școala de piloți înveți o regulă care îți poate salva viața: respectă aterizările, fiecare este diferită, aterizările sînt totdeauna mai grele decît decolările.

De aceea Scriptura ne îndeamnă să ne uităm la felul în care oamenii lui Dumnezeu își vor fi sfîrșit alergarea și abia după finalul lor să le urmăm credința. Sfîrșitul este cheia hermeneutică prin care putem înțelege tot parcursul cuiva. Da, un păcat la final nu distruge și nu invalidează toată învățătura bună pe care cineva o va fi dat pe tot parcursul vieții, dar reputația, mărturia personală, numele, lucrarea de o viață întreagă a acelei persoane, toate acestea pot fi compromise definitiv și rușinea pentru Biserică, colaboratori, familie, aceasta poate rămîne de neșters. Dacă un adevăr este spus la un moment dat de un mincinos, acel adevăr nu devine automat o minciună pentru cel credincios, dar pentru cel necredincios?

Așadar, pentru că aceste păcate ale privirii și simțurilor ne pot afecta pe oricare, oricînd și oriunde, în orice moment al vieții, sugerez următoarele ”măsuri de igienă a sexualității”, pe care le-am adoptat în familia noastră încă din perioada de curtare. Gîndul care ne-a călăuzit este să ne ferim de ”ceea ce pare rău”. Nu neapărat de ceea ce este în mod evident rău sau considerăm noi rău, pentru că atunci s-ar putea să fim deja într-o zonă periculoasă din pricina unor alunecări în lipsă de discernămînt. Uneori putem fi noi înșine foarte siguri pe noi, dar neglijăm slăbiciunile altora. Deci:

1. Niciodată în doi, dacă nu sîntem noi doi! Niciodată nu vom rămîne singuri din propria voință cu o persoană de sex opus într-o încăpere, fie acesta și un habitaclu de mașină. De-a lungul acestor 33 de ani de căsnicie am avut destule situații în care această regulă a fost pusă la test. Niciodată singuri în doi, dacă nu sîntem … noi doi! Așa cum spunea Al Mohler recent, citînd un alt predicator: ”nu ai cum să faci sex cu o femeie, dacă nu rămîi undeva împreună în singurătate cu acea femeie!”

2. Masa în doi? Numai noi doi! Ce s-ar putea întîmpla la o masă în public? Și dacă este o masă cu un partener de afaceri? Coleg de serviciu? Dacă este pauza de masă de la lucru și mergem la un fast food împreună? O masă la restaurant în doi, bărbat și femeie, poate fi considerată sigură de cei doi, pentru că este în public, dar are potențialul de a fi o imagine care seamănă a ”întîlnire romantică” pentru cei din jur și, chiar dacă pentru tine nu este o ispitire, poate să dea idei altora. La o masă se pot lega prietenii, mai întîi nevinovate, care, mai apoi, pot căpăta o nuanță romantică. Niciodată nu luăm masa în doi cu o persoană de sex opus! Masa împreună cu cineva este un eveniment relațional extrem de sensibil. Vorba unui om de afaceri: ”Mi-e mai ușor să negociez la masă, pentru că omul devine vulnerabil. Se deschide gura, se deschide sufletul! Și, dacă plătesc eu, atunci omul se simte dator, fără să își dea seama de asta!”. Masa împreună presupune un soi de deschidere și de vulnerabilitate pe care nu o dorești în afara căsniciei. Orice soț normal din cultura europeană va avea o tresărire de neplăcere și o umbră de gelozie aflînd că soția lui a luat masa în oraș singură cu un alt bărbat. Cine a plătit? Au plătit nemțește, jumi-juma sau a fost el … ”cavaler”? Iată sămînța geloziei!

Va urma!