Îmi este teamă și rușine să vorbesc altora despre Hristos

Mă voi opri asupra principalului motiv pentru care credincioșii nu se angajează în conversații evanghelistice: teama de oameni. Din punct de vedere biblic, lucrurile sunt destul de clare. Pavel îi scrie lui Timotei și îi spune astfel: ”Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință”. Apoi continuă: ”Să nu-ți fie frică de mărturisirea Domnului nostru” (2 Timotei 1:7-8). Teama de om și rușinea de Evanghelie lui Isus sunt legate. Dar, la un nivel mai profund, ce ascunde teama asta?

Imaginea de sine este importantă. Însă, este precum uitatul într-o oglindă. Nu contează doar să te uiți într-o oglindă, ci și să te uiți în oglinda potrivită. Dacă te vei uita într-o oglindă deformată, reflecția ta va fi și ea distorsionată. Hristos, pentru mântuirea celor care se încred în El, ni se spune că „a suferit crucea, a disprețuit rușinea” (Evrei 12:2). În primul secol, crucea și rușinea erau sinonime. Dar, imaginea de sine a Mântuitorului nu a fost dată de felul în care lumea evalua crucea, ci felul în care Dumnezeu o evalua.

De aceea, îi invită pe cei care Îl urmează să se lepede de sine, să își ia crucea în fiece zi (Luca 9:23-26). E o invitație la a îmbrățișa imaginea de sine care se reflectă dinspre Hristos, dar totodată și de a subordona orice fel de percepție de sine din alte surse. Îmi place mult cum este ilustrat lucrul acesta într-un graffiti din vechea Romă, care îl prezintă pe elevul Alexamenos închinându-se unui măgar răstignit, alături de inscripția: „Alexamenos închinându-se zeului său.” Este un fel de bullying antic. O inscripție alăturată îl exonerează pe tânăr, spunând simplu: „Alexamenos e credincios.”

A fi găsit credincios față de Hristos înseamnă, totodată, a fi fidel față de cine ești tu. Da, ar trebui să fim oameni plini de tact, înțelepți în gestionarea evanghelizărilor personale. Se poate întâmpla ca mulți creștini să eșueze la acest capitol și este un lucru trist că se ajunge uneori în această tragică situație. Nimeni nu a fost chemat „să intre cu bocancii” în viețile oamenilor. Aceasta este o situație care poate va fi subiectul altor articole. Dar, în final, ceea ce este important pentru fiecare credincios este să conștientizeze că Dumnezeu ne-a chemat să aducem celor din jur lumina, speranța și harul Evangheliei.

”Astfel, în ce mă privește pe mine, am o vie dorință să vă vestesc Evanghelia… Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede...” (Romani 1:15-16).

Alex Ghiță, pentru Edictum Dei

Sursa foto: Photo by Jason Betz on Unsplash