Identitatea e mai complexă decât crezi

Toți copiii mei, care sunt deja adulți, au camere cu trei lentile încorporate în telefoane. Lentilele multiple le permit să mărească fețele drăguțe ale nepoților noștri, să obțină o vedere cu unghi larg a unui apus de soare pe ocean și să surprindă imagini mai bune în condiții de iluminare slabă. Munca combinată a acestor lentile îmbunătățește calitatea fotografiilor și are ca rezultat imagini mai clare.

În mod similar, concentrarea asupra identității noastre creștine prin trei lentile – sfânt, păcătos și suferind – ne oferă o imagine mai clară și mai cuprinzătoare a ceea ce suntem.

Prima și principala ta identitate de creștin este ferm înrădăcinată în unirea ta cu Hristos. Orice alt indicator de identitate este secundar.

Așa cum spune Mike Emlet, „Lupta continuă cu suferința sau cu păcatul trebuie să fie înțeleasă în acest context de bază al noii noastre identități de copii ai Dumnezeului cel viu. Noi suntem sfinți care suferă. Suntem sfinți care păcătuiesc. Dar suntem totuși sfinți în esența noastră.”

În Hristos, stai înaintea lui Dumnezeu ca un sfânt. Sfințirea este procesul prin care înveți să practici această nouă poziție.

De exemplu, atunci când Pavel le scrie credincioșilor din Corint, el își adresează scrisoarea „către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru” (1 Cor. 1:2). În ciuda diferenței dintre poziția sfântă a corintenilor și practicile lor profane, Pavel îi asigură că sunt „chemați să fie sfinți”. Acest lucru este valabil pentru fiecare creștin din momentul convertirii.

Dar, la fel precum credincioșii din Corint, nu ne comportăm întotdeauna ca niște sfinți. Provocarea care ne stă în față este să punem în practică poziționarea noastră față de Hristos – să fim cine suntem deja în poziția noastră în fața lui Dumnezeu.

Deși poate părea entuziasmant să te privești prin prisma acestei poziții, dacă folosești doar această lentilă, poți începe să te crezi mai grozav decât ești, chiar invincibil. Când îți amintești că ești un luptător pe drumul spre sfințenie, nu vei privi de sus pe cei prinși în capcana păcatului și nici nu vei uita avertismentul de a lua „seama la tine însuţi ca să nu fii ispitit şi tu.” (Gal. 6:1).

În postura de sfânt, ești pus deoparte de Dumnezeu și pentru Dumnezeu. Dar să înveți să-ți pui în practică noua ta poziție în Hristos este un proces care durează toată viața, fiindcă ești un păcătos răscumpărat – un sfânt care încă mai păcătuiește.

La convertire, ne întoarcem de la păcat la Hristos. Această repoziționare este fundamentul unui stil de viață de pocăință și credință continuă. Pocăința biblică este o decizie continuă de a ne îndepărta de subjugarea noastră față de păcat și de a trăi ca „robi ai neprihănirii” (Rom. 6:18).

Credința mântuitoare nu se încrede în Hristos doar pentru mântuirea viitoare și apoi îl ignoră aici și acum. În schimb, trebuie să continuăm să ne agățăm de persoana și lucrarea Sa, nu trăind „după trup” (8:12), ci după „voia lui Dumnezeu” (1 Pet. 4:2).

Lentila păcătosului este utilă pentru a dezvălui nevoia noastră continuă de pocăință. Dar dacă te privești doar prin această lentilă, probabil că te vei simți învins de lupta zilnică împotriva ispitei. S-ar putea să pierzi din vedere realitatea că, în Hristos, ai fost ridicat alături de Cel care a învins deja păcatul, moartea și răul.

Suferința este unul dintre principalele instrumente pe care Dumnezeu le folosește pentru a lucra la sfințirea credincioșilor. În suferința noastră, învățăm să apreciem prezența și grija pline de iubire ale lui Dumnezeu de-a lungul vieții noastre.

Suferința este, în cele din urmă, un dar de la Dumnezeu, a cărui iubire pentru noi este profundă și a cărui intenție este de a binecuvânta chiar și atunci când experimentăm durere. Aceasta a fost concluzia lui Pavel în 2 Corinteni 12. De trei ori, el L-a implorat pe Domnul să îi ia suferința. Dar, în loc să îndepărteze spinul, Isus i-a răspuns: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită”(v. 9). Pe scurt, Isus a spus: „Nu, Pavel, nu ți-l voi lua”.

Dumnezeu știa despre ispita lui Pavel de a se înălța pe sine. Așa că Domnul iubitor a prins un spin, a pus numele și adresa lui Pavel pe el și l-a pus pe necurat să i-l livreze. Această relatare ne arată că nicio suferință nu intră în viața noastră în afara planului lui Dumnezeu de a ne sfinți și de a ne reface după chipul Fiului Său.

Poate părea greu să scăpăm de imaginea de „suferind”. Cu toate acestea, dacă te gândești la tine însuți doar ca la un suferind, poți cădea pradă puterii paralizante a victimizării, văzându-te ca pe un pion pasiv pe tabla de șah a vieții. Pe măsură ce te privești și prin alte lentile, te poți vedea ca pe un păcătos-sfințit care întâmpină suferința cu închinare, răspunzând activ la bunătatea suverană a lui Dumnezeu cu încrederea că El lucrează la scopurile Sale înțelepte pentru binele tău și pentru gloria Sa.

În Hristos, ești un sfânt care călătorește pe Drumul sfințirii. De-a lungul drumului, vei fi tentat să te întorci la plăcerile păcatului și vei întâlni dificultățile suferinței. Prin aceste provocări, Dumnezeu își realizează scopul Său cel bun.

Care este scopul Său bun? Dumnezeu vrea să ne sfințească, să îi refacă pe toți credincioșii după chipul Fiului Său (Rom. 8:29; Col. 3:10). Corinteni 2:18 ne spune că lucrul pe care ne concentrăm – pe cine sau ce privim – este cheia creșterii noastre spirituale. Pe măsură ce ne concentrăm asupra Domnului Isus, ne cunoaștem mai bine pe noi înșine și suntem transformați progresiv în chipul Său.

Privirea lui Hristos ne ajută lentilele spirituale să se alinieze cu tripla noastră identitate biblică. Atunci când ne facem un „selfie” biblic, creștem în siguranța poziției noastre înaintea lui Dumnezeu, suntem întăriți în lupta împotriva păcatului din noi și devenim de neclintit chiar și în suferință. Atunci când ne cufundăm în Cuvântul viu și robust al lui Dumnezeu, evaluarea noastră despre noi înșine, despre păcatul nostru și despre circumstanțele noastre se aliniază cu perspectiva lui Dumnezeu.

Un text de Paul Tautges pentru The Gospel Coalition