„Iată, a venit vremea veselitoare a postului!”- câteva cuvinte despre postul creștin (2)

Ce este postul?, ne întrebăm. Sfintele Scripturi nu ne oferă o definiție foarte strictă. Postul presupune renunțarea, pentru o perioadă mai lungă sau scurtă, la hrană. Putem vorbi și despre un post mai aspru, în cadrul căruia, pentru o perioadă limitată, desigur, se renunță și la apă. Cât de lung ar trebui să fie postul? Cât de aspru ar trebui să fie postul? Pentru că Biblia nu ne oferă răspunsuri fixe, nu ar trebui să o facem nici noi. În privința aceasta, tindem să mergem la extreme. Unii militează pentru un post foarte dur, foarte aspru și îi judecă pe cei care practică ceea ce am putea numi un post mai lejer. Alții profită de lipsa unei definiții stricte în Scripturi, așa că practică un post foarte relaxat, un post care seamănă mai degrabă cu un bufet suedez.

 

Fiecare este chemat să își analizeze cu atenție starea și contextul și apoi să își traseze limitele postului. Cei care urmează o anumită medicație sau care se luptă cu boli cronice vor fi limitați în gradul de asprime pe care și-l pot impune și este absolut obligatoriu să ia în seamă condiția lor medicală. Cei care trudesc fizic, vor fi limitați, la rândul lor. Există însă un principiu cert: lipsa privațiunii trebuie simțită. Tindem mereu să ne menajăm și să împingem lucrurile înspre limita de jos. Ar trebui să procedăm invers.

 

Încă o mențiune aici: renunțarea la hrană ar trebui însoțită și de alte gesturi de renunțare. De pildă, pe perioada postului e indicată renunțarea la colindatul pe rețelele de socializare, scotocirea site-urilor de știri sau ale celor de pe care ne facem cumpărături. Același lucru este valabil și în ceea ce privește TV-ul sau chiar momentele de pălăvrăgeală.

 

Creionând definiția postului este esențial să înțelegem și componenta pozitivă a acestuia. Renunțăm la ceva care ne este drag, plăcut, dar o facem pentru a putea umple viața noastră cu ceea ce este valoros. Să exemplificăm. Am renunțat la una sau două mese. Asta presupune că am la dispoziție o cantitate de timp care, în celelalte zile, îmi lipsește. Nu mai e nevoie să gătesc, nu mai petrec timp la masă și nu mai petrec timp strângând masa. Renunțarea e lăudabilă, dar ce voi face cu timpul? Voi butona febril pe telefon? Voi dormi mai mult? Voi scrie comentarii care nu vor avea niciun impact, la postări care oricum nu mă privesc? Poate că am renunțat la masa de dimineață. Dacă ești angajat, asta nu îți lua prea mult timp, dar tot ai câștigat vreo 10-15 minute. Poate că le vei folosi ca să meditezi un pic la ziua care îți stă înainte și să te rogi. Dacă ai renunțat la masa de prânz, poate că îți vei face timp să dai un telefon unei persoane despre care știi că are nevoie de o vorbă bună.

 

În concluzie, postul înseamnă impunerea unor privațiuni, înseamnă a renunța, înseamnă a te smulge din strânsoarea malaxorului rutinei zilnice. Toate acestea însă au un scop. Care e scopul? Îmi doresc să gust bunătatea Domnului și să îi ajut și pe alții să o guste, prin mine.