Harul copiilor și copiii harului

Genitivul nu are aceeași putere în limba română precum are în limba greacă, dar tot putem înțelege diferențele dintre tipurile de genitive. Iată, de exemplu, dacă spunem: frica poporului, în funcție de context, putem înțelege un genitiv subiectiv sau un genitiv obiectiv. ”Frica poporului de Alexandru Lăpușneanu era mare”, adică poporul se teme de domnitorul crud, pentru că ”sînt mulți, dar proști”, dar în următoarea situație: ”Alexandru Lăpușneanu a prins frica poporului”, atunci înseamnă că Alexandru Lăpușneanu se teme de popor, pentru că de această dată ”sînt proști, dar mulți”. În fiecare caz, deși expresia rămîne aceeași, sensul este diferit.

Dacă spunem, spre exemplu harul copiilor, aceasta poate însemna faptul că ai noștri copii au har din partea lui Dumnezeu, dar și faptul că noi avem harul de a-i avea. Am avut harul copiilor, harul de a avea copii, harul de a crește copii, harul de a-i vedea pe copiii mei căutîndu-l pe Domnul și apoi, Doamne ajută, harul pe care ei îl primesc prin mîntuire, adică Dumnezeu le va da harul copiilor de Dumnezeu.

Ce oare altceva înseamnă harul decît să fi primit binele pe care nu îl merităm și să nu fi primit răul pe care deja îl merităm, pentru că ”plata păcatului este moartea”, spune Apostolul și ”în păcat m-a zămislit mama mea”, spune Psalmistul, dar noi am gustat din ”harul felurit” al lui Dumnezeu, din toate formele de har posibile.

1. Harul copiilor – Harul de a avea copii. Ne-am căsătorit acum 33 de ani și încă din primul an Dumnezeu ne-a dat un dar extraordinar, pe Neriah (Lumina lui Dumnezeu), fiica noastră, care acum este mamă a doi copilași. Apoi a venit Naum, apoi Noah, alături de ceilalți copii, care ne așteaptă în glorie. Apoi Dumnezeu ne-a dăruit ginere și noră prin căsătoriile copiilor noștri și, mai apoi, nepoți. Conceperea unui copil este un miracol. Cînd mă uit la atîtea cupluri care tînjesc după copii și nu îi au, prețuiesc atît de mult îndurarea lui Dumnezeu față de noi, faptul că ne-a încredințat trei suflete, fără ca noi să fim mai pregătiți, mai înțelepți, mai dotați biologic și intelectual decît alții, ne-a dăruit persoane, pe care să le călăuzim în pedagogia și paideutica lui Cristos. Acum, mai mult ca niciodată, îmi dau seama de inadecvarea mea pentru această slujbă, de măreția, complexitatea și urieșeasca povară care ne-a apăsat și ne apasă încă pe umeri prin prezența lui Noah în casa noastră. Ne-a dat Dumnezeu viața prin pîntece și aceasta este o bucurie nemeritată, un dar de sus, o copleșitoare binefacere. Prețuiți viața pe care v-a așezat-o Dumnezeu în case. Un copil normal, cu toate degetele la mîini și la picioare, cu organele toate la locul lor, cu văz, auz și fără defecte genetice, cu pielea fină și frumos mirositoare, cu tranzit intestinal normal, chiar și cu inconvenientele colici, care durează doar trei luni, un copil care se mișcă normal și avem speranța și garanția că se va ridica, că va merge și va vorbi, că va avea procese de gîndire coerente și reflexe naturale …. toate acesta sînt nemeritate într-o lume în care ar trebui să plouă cu smoală și pucioasă, într-o lume în care cu toții ar trebui să ne naștem plini de lepră și furuncule, desfigurați și incompleți biologic. Aceasta este un har al copiilor. Harul nostru.

2. Harul copiilor – harul de a avea părinți pentru creștere și educație. Nașterea unui copil normal este o minune nemeritată, pe care deja o celebrăm, dar să ne mai dea Dumnezeu voie și să stăm lîngă ei cel puțin 18-20 de ani, să îi vedem crescînd, să le putem fi alături în momente de alint sau de tristețe, să îi putem îndrepta după Cuvînt, să îi putem sfătui după experiență și acesta este un har al copiilor, dar este harul lor, harul de care ei au parte. Eu n-am avut parte de tată după vîrsta de cinci ani și acum prețuiesc mai mult ca oricînd, acum cînd sînt bunic, faptul că nepoții mei au tată și mamă, că au încă bunici în viață … relativ sănătoși și care îi pot încă ține în brațe. Sper că vor prețui la vreme darul nemeritat și inexplicabil în relația cauză-efect, pe care îl vor fi primit. Cînd copiii noștri vor înțelege harul special al lui Dumnezeu, atunci și ei vor înțelege și mai bine harul general de care vor fi avut parte pînă la răscumpărare. Este harul lor, harul copiilor.

3. Harul copiilor … de Dumnezeu – harul de a deveni copii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dăruit copii sănătoși și frumoși. Ne-a permis să fim parte din viața lor o bună parte … Au primit prin noi viață biologică, le-am dăruit viață intelectuală, prin educație, dar nu ne stă în putință să le dăm viață din Viață, viața spirituală. Mîntuirea de păcate, răscumpărarea. I-am născut din pîntec, dar nu îi putem naște din … nou. Le sîntem genitori, dar nu îi putem regenera, le-am dat viață pe pămînt, dar nu le putem da viață din cer, i-am născut ca să moară, dar nu îi putem naște ca să moștenească veșnicia cu Dumnezeu. Nu le putem produce nașterea din nou, deși am dori asta cel mai arzător. Aici este harul lui Dumnezeu pentru ei, harul special, pe care nu îl putem produce, nu îl putem cumpăra, nu îl putem transfera asupra lor. Sîntem neputincioși în fața puterii și Suveranității Sale, Creatorul lor și Adevăratul lor Părinte. Putem să ne rugăm pentru ei. Putem să îi binecuvîntăm înaintea Domnului. Putem să le pomenim numele în fața Tronului, nădăjduind în Mila și Îndurarea Sa.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru harul de a fi avut copii și nepoți, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru harul de a fi parte cel puțin pentru o perioadă din viața lor și Îi implor harul de a-i face copiii Săi din copii și nepoții mei … Acela este cel mai mare și cel mai important dar.

Marius Cruceru pentru Edictum Dei