În acest moment al istoriei, deși majoritatea societății moderne este deja complet angajată într-o viziune evoluționistă și naturalistă asupra lumii, societatea noastră încă beneficiază de memoria colectivă a unei viziuni biblice. În mod general, oamenii cred că viața umană are un caracter special. Ei încă păstrează rămășițele moralității biblice, cum ar fi noțiunea că dragostea este cea mai mare virtute (1 Corinteni 13:13); ajutorul reciproc este mai bun decât lupta pentru propriile foloase (Matei 20:25-27); iar smerenia și supunerea sunt superioare aroganței și răzvrătirii (1 Petru 5:5).
Dar, indiferent de măsura în care societatea seculară încă ține cont de aceste virtuți, o face fără niciun fundament filosofic. După ce a respins deja pe Dumnezeul revelat în Scripturi și a îmbrățișat în schimb un pur materialism naturalist, mintea omului modern nu are niciun motiv pentru a se agăța de vreun standard etic; niciun motiv pentru a prețui “virtutea”, nu “viciul”; și nicio justificare pentru a considera viața umană ca fiind mai valoroasă decât orice altă formă de viață. Societatea modernă și-a abandonat deja fundamentul moral.
Pe măsură ce omenirea intră în secolul XXI, se conturează o perspectivă și mai înfricoșătoare. Acum chiar și biserica pare să-și piardă voința de a apăra ceea ce Scriptura învață despre originea umană. Mulți în biserică sunt prea intimidați sau prea stânjeniți pentru a afirma adevărul literal al relatării biblice despre Creație. Ei sunt derutați de un cor de voci cu autoritate care insistă că este posibil – și chiar necesar – să împace Scriptura cu cele mai recente teorii ale naturaliștilor.
Desigur, “liberalii teologici” au susținut de mult timp evoluția teistă. Nu au fost niciodată reticenți în a nega adevărul literal al Scripturii pe orice subiect. Dar noua tendință este diferită, incluzând evanghelici care susțin că este posibil să armonizezi Geneza 1-3 cu teoriile naturalismului modern fără a afecta vreo doctrină esențială a creștinismului. Ei afirmă declarațiile de credință evanghelice. Predau în instituții evanghelice. Insistă să prezinte credința că Biblia este infailibilă și autoritară. Dar sunt dispuși să reinterpreteze Geneza pentru a adapta teoria evoluționistă. Își exprimă șocul și surprinderea la faptul că cineva ar pune la îndoială abordarea lor asupra Scripturii. Și uneori folosesc același tip de ridiculizare și intimidare pe care liberalii religioși și scepticii atei le-au folosit întotdeauna împotriva credincioșilor: “Doar nu crezi că Universul are mai puțin de un miliard de ani, nu-i așa?”
Rezultatul este că, în ultimele câteva decenii, un număr mare de evanghelici au arătat o surprinzătoare voință de a adopta o abordare complet neevanghelică în interpretarea primelor capitole din Geneza. Din ce în ce mai mulți îmbrățișează viziunea cunoscută sub numele de „creaționism al pământului vechi,” care îmbină unele principii ale creaționismului biblic cu teoriile naturaliste și evoluționiste, încercând să reconcilieze două viziuni opuse asupra lumii. Și pentru a realiza aceasta, sfârșesc prin a explica, mai degrabă decât a studia sincer, relatarea biblică despre creație.
Un număr mic de oameni de știință care proclamă creștinismul se află printre cei care au deschis calea acestui “revizionism”—majoritatea dintre ei neavând abilități de interpretare biblică. Ei propun însă o reinterpretare majoră a capitolelor 1-3 din Geneza, concepută special pentru a adopta tendințele actuale ale teoriei naturaliste. În viziunea lor, cele șase zile ale creației din Geneza 1 sunt perioade lungi de timp, ordinea cronologică a creației este flexibilă, iar majoritatea detaliilor despre creație prezentate în Scriptură pot fi considerate figuri de stil poetice sau simbolice.
Mulți dintre cei care ar trebui să știe mai bine decât atât – pastori și lideri creștini care apără mereu credința împotriva învățăturilor false – au fost tentați să renunțe la lupta pentru primele capitole din Geneza.
Un pastor evanghelic a venit la mine după ce am predicat. Era confuz și intimidat de mai multe cărți pe care le citise – toate scrise de autori aparent evanghelici – care argumentau că pământul are miliarde de ani. Acești autori tratează multe dintre teoriile evoluționiștilor ca adevăruri științifice incontestabile și, în unele cazuri, ei dețin acreditări științifice sau academice care intimidează cititorii în a crede că perspectivele lor sunt rezultatul unei expertize superioare, mai degrabă decât niște presupuneri naturaliste pe care le-au atașat textului biblic. Acest pastor m-a întrebat dacă eu cred că ar fi posibil ca primele trei capitole din Geneza să fie doar o serie de procedee artistice – un text poetic redând sensul „spiritual” a ceea ce s-a întâmplat de fapt de-a lungul a miliarde de ani de evoluție.
Am răspuns fără ezitare: “Nu, nu cred.” Sunt convins că Geneza 1-3 trebuie luată ca atare – ca istoria Creației revelată în mod divin. Nimic din textul Genezei nu sugerează că relatarea biblică despre Creație este pur și simplu simbolică, poetică, alegorică sau mitică. Ideea principală a pasajului pur și simplu nu poate fi împăcată cu noțiunea că „creația” a avut loc prin procese de evoluție naturale pe parcursul unor perioade lungi de timp. Și nu cred că o studiere fidelă a textului biblic, prin orice principii acceptabile de hermeneutică, poate împăca acele capitole cu teoria evoluției sau cu orice alte teorii așa-zis științifice despre originea Universului.
Mai mult, la fel ca în cazul haosului filosofic și moral care rezultă din naturalism, apar tot felul de necazuri teologice atunci când respingem sau compromitem adevărul literal al relatării biblice despre creație și căderea lui Adam.
John MacArthur, Grace to You
https://www.gty.org/library/articles/A211/monkeying-with-the-meaning
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează