Generația Z, combateți “putrezirea creierului” citind cărți

Nu acel tip de dezintoxicare într-un loc cu lumini fluorescente și terapie de grup, ci o dezintoxicare autoprescrisă, pentru a scăpa de companionul meu constant: telefonul. Dependența mea de telefon mi-a luat capacitatea de a sta în liniște, de a mă concentra pentru o perioadă de timp sau de a mă implica profund în ceva semnificativ. După cum ar putea spune Oxford Press, eram o victimă a „putrezirii creierului”.

Așa că am renunțat. Timp de un an întreg, am oprit notificările, am șters rețelele sociale și mi-am ținut telefonul la distanță. Deloc surprinzător, în timp ce-mi părăseam vechiul prieten, am descoperit că plictiseala era noul meu dușman. M-am confruntat cu o întrebare presantă: Ce ar trebui să fac cu noul meu surplus de timp liber?

La început, m-am gândit să-mi fac temele pentru școală, dar pandemia de COVID-19 a dat rapid peste cap aceste planuri. Cu școala pe pauză și lumea în carantină, eram blocat acasă, fără să am unde să mă duc și nimic de făcut. Atunci am dat peste ceva la care nu mă gândisem prea mult până atunci – cărțile.

Cititul într-o lume a digitalizării

La început, cititul a fost doar o modalitate de a lupta împotriva plictiselii. Prima mea alegere a fost biografia lui Walter Isaacson despre Steve Jobs. În mod ironic, mi-a oferit o imagine a vieții omului care a proiectat dispozitivul de care încercam să scap. Mi-a plăcut. Undeva între povestea lui Jobs și ritmul lecturii, am descoperit ceva transformator. Cărțile nu umpleau doar orele goale. Mi-au deschis lumi noi, m-au provocat să văd lucrurile altfel și m-au făcut să gândesc în moduri în care telefonul meu nu ar fi putut.

Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost cât de diferit era cititul de a viziona diverse imagini sau materiale prin intermediul telefonului. Telefonul meu mă învățase să trec cu vederea, să consum rapid și să mă aștept la o satisfacție instantanee. Cărțile cereau ceva mai profund: concentrare, răbdare și dorința de a rămâne cu idei care nu se rezolvă imediat. La început nu a fost ușor. Dar, în schimbul răbdării mele, lectura a început să-mi ofere capacitatea de a mă confrunta cu complexitatea.

Din păcate, această experiență este din ce în ce mai puțin obișnuită pentru generația noastră. Rose Horowitch de la The Atlantic a publicat recent un articol cu un nume revelator: “How Gen Z Came to See Books as a Waste of Time”(Cum a ajuns Gen Z să considere cărțile o pierdere de timp). Horowitch menționează modul în care profesorii universitari observă că studenții lor citesc mai puțin, incapabili să aloce suficient timp pentru a citi lucrări mai lungi.

Acestea nu sunt anecdote izolate; sunt simptome ale unei probleme mai mari. Cercetările lui Jean Twenge susțin acest lucru. În 1976, aproape 40% dintre absolvenții de liceu citeau de plăcere șase sau mai multe cărți pe an. Până în 2021, acest procent a scăzut la doar 13 %. Și mai alarmant este faptul că procentul elevilor din ultimul an de liceu care nu au citit nicio carte de plăcere a crescut de la 11,5 % la 41 % în aceeași perioadă.

Înainte de a mă cataloga drept un „boomer” (persoana născută între anii 1946 si 1964 – n.t.) în corpul unui tânăr din Generația Z (generație născută în perioada anilor 1990 – n.t.), ascultați-mă. Nu este vorba despre nostalgia pentru vremurile în care nu exista telefon mobil. Nu este vorba nici despre a duce dorul  vremurilor de dinaintea smartphone-urilor sau despre readucerea hârtiei în școli. Această situație nu este doar o criză pentru sălile de clasă; este o provocare pentru generația noastră.

Cei care observă, trec de la o imagine la alta. Cei care construiesc, citesc.

În 2024, cuvântul anului la Oxford a fost „brain rot” (putrezirea creierului) – un termen care descrie perfect navigarea fără sfârșit și consumul superficial care ne-au afectat capacitatea de a gândi critic. Și, deși ar putea fi tentant să acceptăm snobismul generațional, comun „copiilor din ziua de azi” și să ne resemnăm cu un viitor de victime neajutorate, anxioase, care se deplasează în jurul morții, vreau să ne încurajăm să vedem acest lucru ca pe o oportunitate. Dacă cultura noastră este o cultură a „putrezirii creierului”, atunci noi, creștinii din generația Z, avem o șansă unică de a ieși în evidență. Într-o cultură a putrezirii creierului, noi putem fi cei care construiesc.

Cei care construiesc nu sunt doar creatori; ei sunt oameni care iau ceea ce este stricat, neglijat sau superficial și lucrează pentru a-l face întreg, semnificativ și durabil. Într-o cultură care apreciază adesea zgomotul în detrimentul substanței, constructorii cultivă profunzimea. Într-o lume modelată de răspunsuri rapide, ei se luptă cu lucrurile complexe. Iar în centrul tuturor/mai mult decât orice, într-o lume a putregaiului, cei care construiesc, citesc.

Civilizația occidentală însăși a fost construită de cititori.

Aristotel a studiat sub îndrumarea lui Platon. Jefferson l-a devorat pe Locke. Nietzsche a discutat cu Dostoievski. Ben Franklin îl iubea pe Cicero. Patrick Henry cunoștea Biblia.

Pentru creștini, este mai mult decât atât. Ca oameni ai Cuvântului, suntem chemați să citim, să gândim și să ne implicăm în lume într-un mod care să reflecte adevărul lui Dumnezeu. Iar creștinii care construiesc au făcut întotdeauna acest lucru – luptând cu ideile timpului lor și folosind ceea ce au învățat pentru a modela cultura. Pavel cunoștea filosofia greacă (Fapte 17). C. S. Lewis iubea să-l studieze pe George MacDonald. Martin Luther King Jr. l-a studiat pe Gandhi. Blaise Pascal a învățat de la Augustin. Isaac Newton l-a studiat pe Galileo. Florence Nightingale l-a citit pe John Stuart Mill.

Dacă povestea trecutului ne învață ceva, este că cititorii sunt cei care pot întoarce pagina istoriei. Acest lucru se datorează faptului că lectura ne învață cum să gândim critic, să înțelegem contextul și să navigăm printre lucrurile complexe – toate abilități vitale pentru înțelegerea culturii noastre și construirea uneia mai bune.

Conflict distructiv dezvăluie modul în care societățile devin prinse în cicluri de dezbinare, în timp ce Anna Karenina vă face să vă întrebați dacă nu cumva dezbinare vă sfâșie familia.

Frații Karamazov scoate la iveală întunericul condiției umane, în timp ce The Weight of Glory ne reamintește că, dacă am înțelege cu adevărat semnificația eternă a fiecărui suflet uman, am fi „tentați să ne venerăm” unii pe alții.

Mintea moralistă analizează de ce oamenii buni diferă profund, în timp ce Letter from Birmingham Jail ne provoacă să acționăm pentru dreptate chiar și în mijlocul dezacordului.

Harry Potter celebrează curajul și iubirea, în timp ce 1984 ne avertizează cu privire la control și frică. Împreună, aceste cărți ne pun întrebare: cum puterea ne modelează lumea?

Cărțile ne ajută să navigăm printre tensiunile dintre adevărurile contradictorii, să ne confruntăm cu cele mai dificile întrebări ale vieții și să cultivăm empatia pentru ceilalți. Într-o lume consumată de abordări rapide, hashtag-uri și sloganuri goale, avem nevoie cu disperare de nuanța și profunzimea pe care le aduce lectura.

Acolo unde „vibrațiile” sunt autoritatea supremă, noi, creștinii din generația Z, avem șansa de a revendica viziunea. Generația noastră este dornică de o viziune asupra lumii care nu poate încăpea pe o pancartă în fața curții – una care oferă claritate fără a simplifica prea mult și compasiune fără compromisuri. Dar urmărirea acestui tip de profunzime înseamnă să ne eliberăm de distrageri și să rezistăm atracției gratificării instantanee. Telefoanele pot oferi sloganuri care vând, dar cărțile ne oferă înțelepciune care construiește.

un articol de Luke Simon

Sursa: Gen Z, Fight ‘Brain Rot’ by Reading Books