Funcțiile muzicii din perspectivă spirituală (1)

„Totuși Tu ești Cel Sfînt și

Tu locuiești în mijlocul

laudelor lui Israel”

Psalmul 22:3

Biblia ne-a lăsat poezie, literatură de cea mai bună calitate, ne vorbește despre sunete, avem cîntări, descrieri de instrumente muzicale, dar nu avem muzică. De multe ori m-am întrebat de ce nu ni s-au păstrat partiturile la psalmi?

Și totuși, Dumnezeu ne-a lăsat muzica. Există pretutindeni împrejurul nostru, cîntată descifrabil și indescifrabil, cîntată de planete, de soare și lună, de întreaga natură, de păsări și rîuri și de oameni. Bine și rău, binefăcător și toxic, greșit și corect.

De ce ne-a mai lăsat Dumnezeu muzica?

Cînd privim la om, la decăderea naturii umane, ne putem întreba deopotrivă de ce ne-a lăsat ploaia, care cade și peste cei buni și peste cei răi, de ce ne-a lăsat soarele, care luminează și peste cei cumsecade și peste cei nemernici?

Muzica este o rămășiță edenică, precum este și o promisiune a noii creații. În Apocalipsa se cîntă mult și cu mulțime!

Apocalipsa 14:2 “Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celorce cîntă cu alăuta, şi cîntau din alăutele lor. 3 Cîntau o cîntare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrînilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cîntarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, cari fuseseră răscumpăraţi de pe pămînt.”

Despre Adam și Eva nu ni se spune că vor fi cîntat. În prima creație nu există muzică oare? Exista între îngeri și creația care a precedat creația omului? Nu știm! Revelația nu ne spune.

Cert este că Dumnezeu ne-a lăsat anumite mîngîieri învecinate cu Raiul, raze de lumină care parcurg această creație, chemîndu-ne spre noua creație, spre un cer nou și un pămînt nou, spre locul în care vom experimenta continuitatea cu această creație, dar și discontinuitatea, nu va mai fi soare, lună, mare, dar cu siguranță vom avea muzică.

Muzica, odată cu pășirea omului pe calea sfințirii, trebuie sfințită odată cu acesta. Omul născut din nou cîntă muzică nou-născută din trăirile noi, trăiri duhovnicești. Din această pricină muzica capătă roluri noi în viața omului sfințit prin Duhul.

Care este rolul muzicii în viața omului gata să recepteze minunile sonore din pricina relației noi cu Domnul?

1. Funcția “apocaliptică”. Muzica este una dintre modalitățile prin care Dumnezeu Își poate descoperi urmele în această creație coruptă. Prin muzică, cu versuri sau fără, Dumnezeu poate comunica ființei umane, create după Chipul și Asemănarea Lui. Această funcție apocaliptică (în sensul primar al cuvîntului – descoperitoare) se manifestă și față de omul necredincios. Atunci cînd acesta vine în cadrul închinării noastre, muzica sfințită de cei sfințiți ar trebui să îl cerceteze, să îl descopere, să îi descopere vulnerabilitățile, să îl pătrundă și să rezoneze cu ceea ce a mai rămas în el din chipul lui Dumnezeu. Din pricina sensibilității noastre față de muzică, în momente speciale de grație, ne simțim “descoperiți” prin emoția extrem de puternică. Am întîlnit situații în care, avînd invitați muzicieni în cadrul slujbelor la care am participat, muzicieni fără cunoaștere de Domnul, dar buni cunoscători în artă, deși aceștia nu erau impresionați de calitatea interpretărilor noastre, erau pătrunși pînă la lacrimi și cercetați adînc de bucățile interpretate de creștini. Se simțeau vulnerabili, descoperiți, pătrunși, cercetați ca de nimic altceva, mai ales atunci cînd prin muzică se transmiteau cuvintele Evangheliei cu referire la păcat, răscumpărare, milă, îndurare și judecată. Muzica trage perdelele grele ale sufletului omenesc, perdele și uși la care alte mijloace nu ajung cu ușurință. Să folosim deci muzica în descoperirea tainei Evangheliei!

2. Funcția terapeutică. Atît pentru credincios cît și pentru necredincios, muzica este vindecătoare. Studiile lui Oliver Sachs (http://www.oliversacks.com/books/musicophilia/ ) și nu numai, confirmă acest lucru. Saul era cuprins de chinuri demonice, în depresia și paranoia cea mai adîncă. De acolo ieșea odată cu sunetele harfei lui David. Muzica este terapeutică pentru psihic și pentru trup deopotrivă. Sînt observații științifice legate de activitatea cardiacă a violonceliștilor, care sprijină butucul violoncelului, în timp ce cîntă de coșul pieptului, există cercetări legate de vibrația instrumentelor aerofone și cordofone și calmarea pulsului sau a tensiunii. Se pare că există o legătură cauză – efect destul de ușor de dovedit între viața lungă a multor dirijori cunoscuți și activitatea lor de zi cu zi. Majoritatea lor a sfîrșit cu luciditate la vîrste foarte înaintate. Să încercăm, așadar, să folosim muzica, această pastilă de rai, pentru vindecările rănilor sufletești și fizice, mulțumind lui Dumnezeu pentru dar!

Va urma!