„Fugi!” – devoțional din 1 Timotei 6

1 Timotei 6 conține o serie de învățături practice. În acest devoțional, vom medita asupra primelor 11 versete. (În paranteză fie spus, se pare că titlurile devoționalelor din aceste zile au de-a face cu mișcarea. Cel de ieri era intitulat: „Du-te!”)

V. 1-2 vorbesc despre care ar trebui să fie conduita credincioșilor față de cei pe care îi slujesc, la locurile lor de muncă. De ce să își respecte aceștia stăpânii? Adeseori, aceștia nu erau „vrednici de toată cinstea”. Chemarea la a le acorda cinste nu este însă motivată de caracterul lor, ci de dragul „Numelui lui Dumnezeu și al învățăturii” (vezi v. 1). Există un sens în care suntem „ambasadori”, iar cei de lângă noi Îl vor cunoaște pe Dumnezeul noastru prin faptele și vorbele noastre. V. 2 face o mențiune deosebit de importantă: cei care au „stăpâni credincioși” nu ar trebui să profite de pe urma acestui fapt. Stăpânii credincioși nu ar trebui să fie o motivație la chiul și delăsare, ci la a munci cu chiar mai multă râvnă.

V. 3-10 ne pun înainte o categorie aparte de oameni. Este vorba despre un fel de învățători care promovează „o învățătură deosebită” (vezi v. 3). Aceștia pretindeau probabil că oferă oamenilor învățături speciale, pe care nimeni nu le cunoaște și pe care nu le-au mai auzit până acum. Iată o strategie care câștiga adepți atunci și câștigă adepți și în zilele noastre. Oamenii se simt bine atunci când sunt „gâdilați” cu tot felul de complimente și încep să trăiască cu iluzia superiorității.

Deși totul pare atractiv, atunci când te apropii, descoperi că aceștia au o mulțime de probleme. Apostolul Pavel pomenește câteva dintre acestea:

În primul rând, chiar dacă învățătura lor este atractivă, aceasta este diferită de „cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos”. Domnul nostru Isus Hristos a poruncit ucenicilor, înainte de înălțare, „să îi învețe pe oameni să păzească tot ce v-am poruncit” (vezi Matei 28:20). Învățătura Domnului nostru Isus Hristos a fost transmisă mai departe de apostolii Săi și consemnată pentru generațiile următoare pe paginile Noului Testament. Învățătorii pomeniți aici veneau cu o învățătură inedită, interesantă, nemaiauzită. La fel se întâmplă, nu de puține ori, și azi. Să nu uităm care ne este standardul (canonul!) și să nu ne abatem.

În al doilea rând, consecințele acestei învățături erau nefaste. Acești învățători „nu se țineau de învățătura care duce la evlavie”. De unde știa apostolul Pavel lucrul acesta? Privea în viața acestor învățători și observa că „sunt plini de mândrie” (vezi v. 4). Efectele învățăturii lor erau vizibile mai întâi în viața lor și acestea nu semănau defel cu roada Duhului Sfânt, ci mai degrabă cu atitudinea luciferică a mândriei.

În al treilea rând, mândria acestora era lipsită de acoperire: „este plin de mândrie și nu știe nimic”, afirmă apostolul în v. 4. Nici chiar cunoștințele enciclopedice nu justifică mândria, dar, în ceea ce îi privește pe acești învățători, mândria lor merge nu doar înaintea căderii, ci și înaintea cunoștințelor. Întotdeauna ar trebui să fim sceptici cu privire la acei predicatori sau învățători care nu lasă ascultătorii să deducă singuri bogăția cunoștințelor lor din mesajul transmis, ci insistă să își etaleze ei înșiși valoarea.

În al patrulea rând, acești învățători „aveau boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte” (vezi v. 4). Aceștia studiau și prezentau lucruri care atrăgeau, dar care nu aveau valoare. Apostolul Pavel pomenește în alte pasaje unele dintre aceste preocupări: studii amănunțite ale genealogiilor, dispute cu privire la anumite date sau amănunte nesemnificative din cadrul legii. Este uimitor cum unii învățători falși de astăzi reușesc să momească audiențe, deloc nesemnificative, cu același gen de subiecte și dezbateri încinse, dar sterile, și care nu ajută în niciun fel la înaintarea reală a Împărăției lui Dumnezeu.

În al cincilea rând, chiar dacă par inofensive, aceste cercetări și dezbateri sterile conduc la tot felul de atitudini dăunătoare: „pizmă (invidie), certurile, clevetirile, bănuielile rele…” (vezi v. 5).

În al șaselea rând, apostolul Pavel menționează motivația de profunzime a acestor învățători. Aceștia cred că „evlavia este un izvor de câștig” (vezi v. 5). Ce diferență între apostolul Pavel, care își jertfise întreaga viață, și acești impostori care urmăreau doar profitul! Acești învățători nu erau preocupați de mântuirea ascultătorilor, ci prestau doar o slujbă profitabilă.

Ce ar trebui să facă Timotei vizavi de astfel de oameni și astfel de atitudini? Sunt două verbe ușor de reținut: „Ferește-te!” și „Fugi!” (vezi v. 5 și 11). Există și azi anumiți credincioși, unii chiar sinceri, care cred că slujitorii ar trebui să trăiască într-o unitate „etanșă”. Apostolul Pavel are o viziune diferită. Există lucrători pe care trebuie să îi ții la distanță, legat de care cel mai bun lucru pe care poți să îl faci este să… te ferești. Aceștia trebuie eventual criticați, dar nu la nesfârșit. Nu de alta, dar se pricep teribil de bine să își facă singuri reclamă!