Folosește-ți trupul căutând bucuria în Domnul

Mulți, fără îndoială, sunt îndrăgostiți de propriul trup. Trebuie nu doar să se simtă, ci și să arate cât mai bine. Indiferent de cât exercițiu este nevoie, indiferent de ce regim trebuie urmat, indiferent de renunțarea la orele de somn, și, în cele din urmă, indiferent de intervenția chirurgicală. Dragostea pentru trup poate deveni repede autolatrie. Iar impulsurile lumii, și mulți dintre cei care răspund acestor răspunsuri, sunt gata să ne ajute să ne cioplim propriul trup făcându-l idolul inimii.

Pe de altă parte, nenumărate suflete își disprețuiesc trupurile. Se uită în oglindă și văd o cauză pierdută. Unii, desigur, chiar se simt ca aparținând unui alt sex decât cel pe care l-au primit de la Dumnezeu. Trupul îi bântuie și îi împiedică. În cazuri extreme, chirurgul este chemat în ajutor. Dar pentru cei mai mulți, platformele online, cu profilurile atent șlefuite, pot servi ca tratament. Totuși, finalul este tot idolatria. Acum meșterul își cioplește idolul cu o tastatură sau cu un bisturiu.

Dar creștinii sunt chemați afară din acest întuneric, în lumina Sa minunată. Suntem bărbați și femei socotiți neprihăniți în Cristos și în procesul de a deveni sfinți atât în trup, cât și în suflet, prin ajutorul tăcut, atotputernic și neîncetat al Duhului Sfânt.

Fiind în mijlocul sfințirii noastre, nu suntem imuni la greșelile și ispitele lumii. Ne luptăm. Ne luptăm cu modul contradictoriu în care lumea iubește și urăște trupul, un mod care ne slăbește sufletul și ne știrbește bucuria. Și această luptă nu este nouă în generația noastră. Creștinii de-a lungul istoriei s-au confruntat cu lupte similare.

Trup contra suflet

Din punct de vedere istoric, cea mai cunoscută tendință printre creștini a fost de a subestima trupul pământesc, din pricina unei prioritizări a sufletului. Această tendință este de înțeles, căci pornește de la o intuiție bună.Creștinismul pretinde într-adevăr glorii atât de uluitoare pentru sufletul uman, încât nu ar trebui să fim șocați dacă un număr mare de creștini, din diverse curente teologice, se luptă cu neglijarea trupului. Apostolul Pavel recunoaște: „Căci deprinderea trupească este de puțin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are făgăduința vieții de acum și a celei viitoare.” (1 Timotei 4:8)

Deși exercițiul fizic, mâncarea, somnul și mișcarea, au un oarecare folos pentru viața aceasta, evlavia, adică asemănarea cu Cristos în suflet și trup, maturizarea prin puterea Duhului, are folos atât pentru această viață efemeră, cât și pentru cea veșnică. Dacă îți faci bine socotelile, vei înțelege că evlavia e cu mult mai prețioasă decât orice exercițiu fizic.

Oricât de explicabilă ar fi originea ei, neglijarea sau minimalizarea trupului omenesc nu este deloc o atitudine creștină. Am fost creați, trup și suflet, după chipul lui Dumnezeu, în chip minunat, chiar și cu păcatul ce locuiește în noi și cu blestemul care apasă toată creația. În mod minunat, Duhul lui Dumnezeu a fost dat și locuiește în cei care sunt în Cristos. Noul Testament ne oferă o nădejde uimitoare: ucenicii lui Cristos Îl vor slăvi nu prin fuga de trupurile lor, ci prin bucuria în Dumnezeu, tocmai în trupurile lor.

Trupul slujește sufletul

Așa cum lumea noastră oscilează mereu între greșeli, și mulți creștini o urmează, de multă vreme există un alt drum: cel trasat atât de limpede de apostolul Pavel (care scria adesea despre trupul omenesc în epistolele sale). Francis de Assisi a observat că acest drum este puțin bătut, iar C. S. Lewis i-a adus un omagiu memorabil secolul trecut (lui Francis de Assisi). Lewis povestește că Francis numea trupul „Fratele Măgar” („Brother Ass”), iar Lewis îl apără:

„Măgar e termenul perfect, pentru că nimeni în deplinătatea facultăților mintale nu poate nici să cinstească, nici să urască un măgar. E o ființă utilă, rezistentă, leneșă, încăpățânată, răbdătoare, amabilă și enervantă; merită uneori o nuia și alteori un morcov; e deopotrivă patetic și absurd de frumos. Exact ca trupul.”
(C.S. Lewis, Cele patru iubiri, p. 93)

Pentru creștini, aceste făpturi minunate, trupurile noastre, merită iubire, dar nu închinare; sunt enervante, dar nu de urât. Putem simți pentru ele afecțiune ca pentru un frate și le găsim încăpățânate ca pe un măgar. „Patetic și absurd de frumoase”.

„Dragostea pentru trup se poate transforma rapid în închinare la sine.”

Totuși, adjectivul care mă impresionează cel mai mult în lista plină de culoare a lui Lewis este „util”. O, cât de folositoare sunt aceste făpturi pline de farmec și totodată provocatoare! Trupul omenesc ne oferă darul de a vedea, auzi, mirosi, gusta, pipăi, ridica, trage și ne mișca. Cine are un trup sănătos este cu adevărat bogat. Ce n-ar da un orb pentru a-și recăpăta vederea sau un surd pentru a-și recăpăta auzul? Totuși, fără credință în Dumnezeu, aceste abilități trupești ne poartă, încet și sigur, pe calea pierzării. Chiar și pentru credincioși, ele pot fi căi de rătăcire.

Cum ar putea, deci, trupurile noastre să fie de folos în trăirea vieții creștine și în căutarea bucuriei duhovnicești în Dumnezeu?

„Efect evident”

„Când nu Îl doresc pe Dumnezeu” ar putea fi, după propriile sale vorbe, „cartea cea mai practică” a lui John Piper. Acolo scrie limpede despre dinamica zilnică a căutării bucuriei în Dumnezeu, punând accent pe Cuvântul Lui, pe rugăciune și pe părtășia din biserica locală.

Mulți nu se așteaptă însă la penultimul său capitolul: „Cum să folosim lumea în lupta pentru bucurie”. Aici Piper reflectează asupra legăturii dintre cauzele fizice și efectele spirituale și, în special, asupra felului „în care să folosim lumea senzațiilor fizice pentru scopuri spirituale”.

Prin „lume”, Piper înțelege peisajele naturii, arta și muzica omenească, poezia și literatura, ba chiar și lucrurile obișnuite din viața noastră de zi cu zi. Și una dintre căile vitale de „mânuire a lumii” este tocmai trupul nostru:

„Folosirea potrivită sau nepotrivită a trupurilor noastre poate avea un efect uriaș asupra felului în care experimentăm realitatea spirituală. […] Mâncatul, exercițiile fizice și somnul făcute corect au un efect evident asupra minții și a capacității ei de a procesa frumusețea naturală și adevărul biblic.”

Care sunt aceste „efecte evidente” și cum le putem folosi în lupta pentru bucuria creștină? Pentru a găsi un răspuns, ne putem uita la felul în care Pavel vorbește despre mâncare și căsătorie, și să tragem învățătură și cu privire la somn și mișcare.

Mâncarea și căsătoria

Pavel menționează „deprinderea trupească” în 1 Timotei 4:8 nu din senin. În paragraful precedent, Pavel îl avertizează pe Timotei cu privire la învățători falși care, sub influență demonică, poruncesc să nu se căsătorească și să se abțină de la anumite alimente. Sunt adepți ai ascetismului, care disprețuiesc plăcerile mâncării și ale relației conjugale. Pavel răspunde prin creație și sfințire (1 Timotei 4:1-5)

Creația: Dumnezeu a creat hrana și căsătoria, iar voia Lui este ca cei ce cred și cunosc adevărul (creștinii) să le primească cu mulțumire. Fiind Creator al tuturor lucrurilor, El este Cel care dă. Iar noi, ca făpturi ale Lui, suntem chemați să primim și să ne bucurăm de bunătatea darurilor Sale, aducându-I mulțumire, pentru ca El să fie onorat.

Sfințirea: Dumnezeu dorește ca noi să ne bucurăm de darurile Sale:  (1) potrivit cu ceea ce El însuși a spus cu privire la hrană și relația intimă („prin Cuvântul lui Dumnezeu”)  și (2) prin vorbirea noastră cu El („și prin rugăciune”) în lumina acestui Cuvânt. Această rugăciune ar trebui să cuprindă atât mulțumiri aduse Lui, cât și cereri ca El să sfințească folosirea acestor daruri, să transforme bucuria pe care o avem într-o bucurie sfântă, un prilej de slujire a nevoilor trupești și duhovnicești. Aducem mesele și căsnicia noastră înaintea Lui, pentru ca aceste binecuvântări obișnuite să fie folosite de Dumnezeu dincolo de binele pe care îl aduc celor necredincioși.

Astfel, credincioșii pot să deprindă obiceiuri de citire a Scripturii și de rugăciune care să le lumineze înțelegerea despre mâncare și căsătorie și să folosească aceste lucruri trupești spre binele, și nu spre pierzarea, sufletului.

Somnul și exercițiul fizic

Continuând pe același principiu, intră în scenă somnul și exercițiile fizice. Piper încurajează creștinii să folosească lumea fizică astfel încât bucuria în Dumnezeu să fie „mai intensă și mai constantă”.

E uimitor! Mă întreb dacă ai abordat lucrurile în acest fel până acum. Căutăm bucuria în Cristos doar cu Biblia deschisă, îngenuncheați și adunați la închinare. Dar putem înălța un gând de slavă lui Dumnezeu și prin felul în care ne folosim trupurile pentru a-L lăuda.

Exercițiul fizic. Piper notează că „exercițiile constante au efecte de rafinare asupra stabilității mentale și emoționale”. Din experiență știu că, deși exercițiul nu aduce de unul singur bucurie spirituală, el o poate susține, declanșând o serie de efecte benefice nu doar asupra trupului, ci și asupra sufletului.

Somnul. Aici am încă multe de învățat și recunosc că sunt nopți, ba chiar și perioade ale vieții, când Dumnezeu ne cheamă să dormim mai puțin. De pildă, atunci când părinții au copii mici, mai ales nou-născuți, chemarea iubirii îi poate lipsi adesea de somnul cuvenit, uneori timp de luni întregi. Însă puține alte perioade ale vieții pot justifica ignorarea firii noastre trupești și a faptului smerit că Dumnezeu ne-a creat cu nevoia de a dormi. O bună administrare a trupului cere odihnă, iar somnul este de folos în căutarea bucuriei duhovnicești. După cum mărturisește Piper:

„Pentru mine, somnul adecvat nu este doar o chestiune de sănătate. E o chestiune de a rămâne în lucrare; ba aș zice chiar de a persevera ca creștin. Știu că e irațional ca viitorul meu să pară atât de sumbru când dorm doar patru-cinci ore, noapte după noapte. Dar fie irațional, fie nu, acesta este un fapt. Și trebuie să trăiesc în limitele faptelor.”

Dumnezeu ne-a creat spre a gusta din bunătatea Lui atunci când ne hrănim, îni căsătorie, în osteneala (și desfătarea) mișcării și în refacerea adusă prin somn, pentru ca trupul și mintea noastră să devină cât mai pricepute în rolul lor de parteneri fizici ai sufletului în vederea perceperii slavei lui Dumnezeu. Trupul tău contează în lupta pentru bucuria adevărată.

Articol scris de David Mathis pentru DesiringGod.org

https://www.desiringgod.org/articles/use-your-body-in-the-fight-for-joy