Finlanda – codașă în problema libertății religioase

Desigur, provocările legale nu s-au încheiat cu adevărat pentru cei doi. Pe 30 aprilie, procurorul general a făcut apel în mod oficial la decizia Tribunalului din Helsinki. Acest lucru pregătește terenul pentru runda a doua a unei bătălii care ar putea dura mulți ani și, în cele din urmă, ar putea ajunge în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Dr. Räsänen și episcopul Pohjola au fost acuzați pentru publicarea în 2004 a unei broșuri care prezintă învățătura creștină istorică despre sexualitate – primul în calitate de autor al lucrării, iar cel de-al doilea în calitate de editor. Dar, deși critica teologică a broșurii la adresa căsătoriei între persoane de același sex a fost neremarcabilă la momentul publicării, în anii care au trecut de atunci s-a produs o schimbare dramatică a opiniei finlandeze pe această temă. Până în 2010, doar 45% dintre finlandezi aprobau legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex. Până în 2019, această cifră a urcat la 74% (căsătoria între persoane de același sex a fost legalizată în Finlanda în 2017).

Această schimbare în opinia publică nu este surprinzătoare; schimbări similare au avut loc în mare parte din lumea occidentală. Dar ceea ce este surprinzător a fost viteza cu care cei care au avut opinii contrare în Finlanda au fost supuși persecuției sancționate de stat.

Ca răspuns la o plângere din 2019, poliția din Helsinki a deschis o anchetă asupra doctorului Räsänen și a episcopului Pohjola. La acel moment, broșura era online de 15 ani. În cele din urmă, poliția a conchis că nu a fost încălcată nicio lege, dar procurorul general a decis să lanseze propria anchetă. Ea a formulat acuzații de infracțiuni de ură împotriva celor doi pentru broșură, iar deputatul finlandez s-a confruntat cu două acuzații suplimentare: una pentru comentarii publice în timpul unei dezbateri radiofonice și alta pentru un tweet în care a criticat Biserica Evanghelică Luterană din Finlanda – biserica de stat, din care face parte Dr. Räsänen – pentru sprijinul acordat de aceasta pentru evenimentul Helsinki Pride. Procurorul general a susținut că aceste declarații au constituit o incitare la ură împotriva persoanelor homosexuale.

Dr. Räsänen și episcopul Pohjola au susținut că nu au făcut așa ceva. „În calitate de creștin, nu vreau și nu pot să discriminez sau să disprețuiesc pe nimeni creat de Dumnezeu”, a explicat episcopul Pohjola atunci când a fost acuzat pentru prima dată. „Fiecare ființă umană, creată de Dumnezeu și răscumpărată de Hristos, este la fel de valoroasă”.

Aceasta este o învățătură creștină de bază: toți oamenii împărtășesc o valoare inerentă ca fiind cei creați și iubiți de Dumnezeu. Dar, de asemenea, în centrul învățăturii creștine se află conceptul de păcat – ideea că natura umană este în mod fundamental defectuoasă ca urmare a Căderii, că suntem cu toții păcătoși și avem nevoie de mântuire. Din acest motiv, creștinii, pe baza Scripturii și a rațiunii naturale, identifică anumite comportamente ca fiind păcat – nu pentru a-i denigra pe ceilalți (cu toții suntem păcătoși), ci pentru a dezvălui nevoia noastră de un Mântuitor. La urma urmei, după cum scrie Dr. Räsänen în broșura în cauză: „Dacă le refuzăm oamenilor dreptul de a se simți vinovați pentru păcatul lor, îi privăm și de bucuria și siguranța Evangheliei. Certitudinea Raiului se bazează pe ispășirea asigurată de Hristos pentru păcatele noastre foarte reale și pe învierea Sa din morți”.

Discuții ca acestea au loc mai des în biserici și seminarii decât în sălile de judecată, desigur. Ca urmare, ne-am putea imagina că procesul împotriva episcopului Pohjola și a doctorului Räsänen se va concentra în primul rând pe chestiuni de drept. S-a dovedit totuși contrariul: în timpul procesului, procurorul general i-a interogat îndelung pe acuzați cu privire la convingerile lor personale, atingând hermeneutica biblică, înțelegerea lor despre natura păcatului și așa mai departe – o „confuzie a argumentării juridice și teologice”, după cum spune episcopul Pohjola, care a părut observatorilor ca fiind profund tulburătoare într-o sală de judecată. Pentru mulți, procesul părea mai puțin legat de chestiuni de drept și mai mult de faptul dacă inculpaților ar trebui să li se permită să susțină pozițiile doctrinare pe care le aveau.

Judecătorii care au supravegheat procesul păreau să fie de acord. În decizia lor unanimă, cei trei judecători i-au achitat pe Dr. Räsänen și pe episcopul Pohjola de toate acuzațiile, declarând că „nu este rolul instanței să interpreteze conceptele biblice”. A fost o lovitură uluitoare la adresa modului în care procurorul general a gestionat cazul și un prilej de mare ușurare pentru cei preocupați de libertatea de religie și de exprimare.

Dar este dezamăgitor faptul că instanța, chiar și atunci când i-a achitat pe acuzați, a decis să atragă opinia publică împotriva lor, numindu-le cuvintele „ofensatoare”. Spun dezamăgitor, dar nu surprinzător. Societatea occidentală se află de mult timp într-o mișcare de îndepărtare de moralitatea creștină istorică, și nu numai în ceea ce privește chestiunile legate de sexualitatea umană. Este un lucru pe care Dr. Räsänen însăși îl notează în broșură: „Trăim”, scrie ea, „într-o fază a istoriei în care influența culturii creștine asupra societății este în scădere”. Nici nu își imagina cât de repede se va diminua această influență în anii care au urmat publicării broșurii.

Un astfel de principiu care a apărut în acel context creștin a fost însăși ideea de drepturi fundamentale ale omului, cum ar fi libertatea de exprimare și de religie. Societatea occidentală încă mai face declarații de bun-simț cu privire la astfel de drepturi, dar acestea par din ce în ce mai restrânse la un grup tot mai mic de oameni. Cei care susțin învățătura creștină istorică se găsesc în mod regulat în afara unor limite din ce în ce mai restrictive; ideile lor sunt considerate „prea ofensatoare” de către societate pentru a merita să fie protejate. Dar, cu siguranță, dacă libertatea de exprimare și libertatea religioasă trebuie să însemne ceva, ele trebuie să însemne și dreptul de a nu fi în dezacord în mod public cu dogma culturală dominantă – iar un astfel de dezacord trebuie să ofenseze în mod inevitabil.

Din păcate, chiar și mulți dintre cei de la care ne-am fi putut aștepta să ia apărarea drepturilor acuzaților au rămas tăcuți. În ceea ce privește ceva atât de important precum libertatea religioasă, nu este neobișnuit ca lideri religioși cu teologii foarte diferite să vorbească în apărarea celorlalți. La urma urmei, un atac asupra libertății religioase îi privește pe oamenii de toate credințele. Situația din Finlanda a atras cu siguranță comentarii de îngrijorare din partea creștinilor conservatori la nivel global; Consiliul Internațional Luteran, de exemplu, a reunit lideri ecleziastici din 45 de locuri din întreaga lume pentru a se opune unor acuzații penale. Dar liderii bisericii de stat din Finlanda s-au remarcat prin tăcerea lor cu privire la un caz atât de clar și fundamental – spre marea lor rușine.

Indiferent cum se va încheia în cele din urmă acest caz, libertatea de religie și de exprimare în Finlanda a suferit o lovitură grea. Prin urmărirea penală a unui episcop și a unui membru al Parlamentului într-o bătălie îndelungată în instanță, mesajul transmis publicului larg este clar: dacă crezi anumite lucruri în societatea finlandeză, nu poți vorbi public despre ele. Procesul în sine este o pedeapsă suficientă, indiferent dacă se ajunge la o condamnare. Întrebați-i doar pe Dr. Räsänen și pe episcopul Pohjola.

Ar trebui să ne rugăm ca instanțele superioare să se pronunțe în cele din urmă în favoarea acuzatului. Dacă nu o fac, nu doar creștinii din Finlanda vor fi cei care vor avea de suferit. O hotărâre negativă, mai ales dacă este confirmată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar putea avea implicații pentru întregul continent. Rezultatul ar fi o restrângere devastatoare a drepturilor religioase și de exprimare în Europa pentru creștini și alte persoane care resping opinia culturală dominantă în materie de sexualitate umană.

Un text de Matthew Block pentru Acton Institute