Felul în care muncim dezvăluie cine suntem

Eșecul în Etica Muncii

Studs Terkel își începe foarte apreciata carte Working: People Talk about What They Do All Day and How They Feel about What They Do (”Munca: Oamenii vorbesc despre ce fac toată ziua și cum se simt făcând asta” – n.t.), cu aceste cuvinte:

„Această carte – fiind despre muncă – este, prin natura sa, despre violență atât asupra spiritului, cât și asupra trupului. Este despre ulcere, precum și despre accidente. Despre certuri, dar și despre bătăi. Despre crize nervoase și despre abuz. Este, mai presus de toate (sau dedesubtul tuturor), despre umilințele zilnice.”

Milioane de oameni consideră munca o povară pe care trebuie să o poarte, o rușine vie. Sentimentele lor nu sunt fără precedent. Herman Melville simțea la fel: „Ei vorbesc despre demnitatea muncii… prostii! Demnitatea… în timpul liber.”

Un nor întunecat de nemulțumire acoperă piața muncii. Mai puțin de jumătate dintre muncitorii americani spun că sunt foarte mulțumiți de locurile lor de muncă. Pentru mulți, munca este monotonă și fără sens. Această nemulțumire generalizată a dat naștere unor probleme paradoxale de lene pe de o parte și muncă excesivă pe de altă parte. James Patterson și Peter Kim, în lucrarea lor The Day America Told the Truth (America de astăzi spune adevărul – n.t.), dezvăluie că doar unul din patru angajați își dă silința la locul de muncă și că aproximativ 20% din timpul mediu de lucru al unui angajat este irosit, rezultând astfel, în fapt, o săptămână de lucru de patru zile. Mai bine de jumătate din acel timp este pierdut pe telefoanele personale, în mare parte accesând adrese pe care departamentul IT al companiei le-a blocat.

Deși lenea este epidemică, la fel este și munca excesivă. Orele suplimentare sunt un mod de viață pentru o parte considerabilă a forței de muncă. Acest lucru a fost ilustrat atunci când lucrătorii de la o fabrică de cauciuc din Akron, Ohio, aveau zile de lucru de șase ore și peste jumătate dintre ei s-au angajat la un al doilea loc de muncă cu normă întreagă sau part-time!

Echivalentul managerial al muncii suplimentare este workaholismul celor care dau totul – familie, timp liber, prieteni, biserică – pentru carieră. Nivelul la care poate ajunge carierismul este descris de Douglas LaBier, cercetător principal al Proiectului pentru Tehnologie, Muncă și Caracter din Washington, DC, care relatează „o trăire extremă, dar nu neobișnuită” a unui bărbat care i-a spus că se teme de moarte nu din cauza morții, ci pentru că aceasta ar pune capăt carierei sale.

Această mentalitate a produs o listă nesfârșită de epigrame ”discutabile” care susțin calitățile esențiale pentru cariere de succes: disciplină – „Creativitatea este 2% inspirație și 98% transpirație”; obiective – „Dacă nu țintești nimic, vei reuși de fiecare dată”; abilitate – „Succesul în viață nu înseamnă a avea cărți bune, ci a juca bine cărțile proaste.”; perseverență – „Timpurile grele nu durează, dar oamenii puternici rezistă”; viziune – „Unii oameni visează și întreabă «De ce?». Eu visez și întreb «De ce nu»?”; încredere în sine – „Dacă crezi în Dumnezeu, ai străbătut jumătate din drum; dacă crezi în tine, ai străbătut trei sferturi din drum.” Carieriștii care adoptă orgoliul acestor idei se cred în mod eronat moștenitori ai eticii muncii protestante, dar nu sunt deloc așa.

Această iluzie capătă dimensiuni personale tragice, deoarece sondajele au indicat că etica muncii creștinilor și a necreștinilor este practic identică. „La biserică își jură credință valorilor Scripturii. Dar la locul de muncă se închină idolilor oportunității și succesului în carieră. Camuflajul moral a devenit o normă la locul de muncă.” Adevărul este că mulți bărbați creștini eșuează lamentabil în etica muncii, fie din cauza lenei, fie a suprasolicitării – sau, în mod ironic, din ambele motive.

Avem nevoie de o etică a muncii bazată pe cuvântul lui Dumnezeu și practicată cu devotament atât la locul de muncă, cât și în biserică. Motivul pentru care acest lucru este atât de important este că majoritatea dintre noi petrecem opt până la zece ore din cele șaisprezece ore de activitate la muncă, cinci sau șase zile pe săptămână. Așadar, modul în care muncim nu doar că dezvăluie cine suntem, ci determină cine suntem.

Disciplina creștină a muncii trebuie respectată obligatoriu oriunde ne-a așezat Dumnezeu.

Ce Spune Biblia despre muncă

Doctrina biblică a muncii are o origine înaltă deoarece este strâns legată de doctrinele puterii creatoare a lui Dumnezeu și a imaginii Lui în om. Îl întâlnim pe Dumnezeu Creatorul ca lucrător în Geneza 1:1-2:2. De fapt, întreg pasajul este o consemnare al muncii lui Dumnezeu, încheind cu afirmația: „în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.” (Geneza 2:2). Așa cum a spus John Milton în poemul său Paradisul pierdut, faptul că Dumnezeu Însuși este un lucrător conferă oricărei munci legitime o demnitate intrinsecă.

Învățătura din Geneza 1 este că „Dumnezeu a creat omul după chipul Său” (1:27). Este necesar să înțelegem din aceasta că imaginea lui Dumnezeu în om presupune că omul trebuie să fie muncitor. Modul în care muncim va dezvălui cât de mult am permis imaginii lui Dumnezeu să se dezvolte în noi. Există o imensă demnitate în muncă și în a fi muncitori.

Așadar, trebuie să puneți acest lucru în inimile voastre: munca voastră are importanță în ochii lui Dumnezeu!

O altă observație importantă este că munca a fost dată omului înainte de cădere, înainte de păcat, înainte de imperfecțiune: „Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden , […] Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească.” (Geneza 2:8, 15). Din aceasta înțelegem clar că munca este bună, în ciuda gândirii moderne, care a caracterizat-o ca fiind rea și dezumanizantă.

David Ben-Gurion, lider al statului modern Israel, a făcut această afirmație memorabilă a nobleței înnăscute a muncii:

„Nu considerăm munca fizică fiind un blestem sau o necesitate amară, nici măcar ca un mijloc de a câștiga existența. O considerăm ca o funcție umană înaltă. Ca bază a vieții umane. Cel mai demn lucru din viața unui om și care ar trebui să fie liber, creativ. Oamenii ar trebui să fie mândri de ea.”

Munca sub blestem

Așadar, vedem că Dumnezeu este un lucrător; că omul, creat după chipul lui Dumnezeu, este și el muncitor; și că munca este bună. Dar apoi vine căderea și blestemul:

„ […] blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; spini și pălămidă să-ți dea și să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.” (Geneza 3:17-19)

Blestemul a făcut natura necooperantă, astfel încât munca a devenit un efort dureros și omul a trebuit să se trudească pentru a-și câștiga existența. Astăzi condițiile noastre de muncă variază. Unii transpiră mai mult decât alții. Putem fi într-o poziție mai bună decât alții.

Mai mult decât atât, experiența omului referitoare la muncă este ceva ce produce senzația de inutilitate. Autorul cărții Eclesiastul a exprimat acest sentiment universal în timp ce își plângea soarta din perspectiva celui care îl exclude pe Dumnezeu din viața sa. În Eclesiastul 2:4-10 își descrie succesul profesional în dobândirea de vii, grădini, robi, turme și comori. Era mai mare și mai bogat decât toți contemporanii săi. Nu i s-a refuzat nimic din ceea ce ochii săi doreau. Dar a concluzionat în versetul 11: „Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deșertăciune și goană după vânt și că nu este nimic trainic sub soare.” Continuă în versetul 17: „Atunci am urât viața, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt.”

Domnilor, acesta este nivelul pe care îl puteți atinge prin muncă în absența lui Dumnezeu. Veți fi implicați în ea pentru că, deși căzuți, sunteți după chipul lui Dumnezeu și pentru că munca face parte din ordinea naturală a lucrurilor, va produce beneficiile și satisfacțiile sale – dar va fi și muncă dură, iar bucuriile sale vor fi efemere. 

Răscumpărarea muncii

Viziunea creștină asupra muncii Îl pune pe Dumnezeu în centrul ecuației. Cu siguranță, Dumnezeu nu elimină blestemul și truda dureroasă, dar El ne oferă un sens.

Cei care au fost salvați prin credință moștenesc această mare declarație: „Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10). Fiind lucrarea Lui, suntem, așa cum traduce F. F. Bruce, „opera Lui de artă, capodopera Lui.” Suntem apogeul creației lui Dumnezeu pentru că, mai presus de orice alt lucru creat (chiar și mai presus de îngeri!), noi suntem făcuți după chipul și asemănarea Sa. Mai mult decât atât, am fost regenerați – „născuți în Cristos Isus”. Așa cum spune Pavel în 2 Corinteni 5:17: „dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă.” Cea mai uimitoare creație a lui Dumnezeu este omul făcut viu în Cristos. Pentru a-l cita pe Jonathan Edwards, „viața spirituală, la care se ajunge prin lucrarea convertirii, este un efect mult mai mare și mai glorios decât simpla existență și viață.” În calitate de subiecți ai celor două creații ale lui Cristos, suntem lucrarea Sa supremă!

Precum operele sale de artă, am fost „am fost zidiți în Cristos Isus pentru faptele bune” pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte pentru noi să le facem. Fiecare dintre noi are o sarcină de lucru etern proiectată care include munca, abilitățile și un loc pentru a servi. Oricare ar fi sarcina la care te-a chemat, te va echipa pentru ea. Făcând lucrările pe care te-a chemat să le faci, vei împlini scopul pregătit de Dumnezeu pentru viața ta.

Acest articol este adaptat din Disciplines of a Godly Man de R. Kent Hughes.

https://www.crossway.org/articles/how-we-work-reveals-who-we-are/ 

1. Studs Terkel, Working: People Talk about What They Do All Day and How They Feel about What They Do (New York: Pantheon, 1974), xi.
2. “How Americans View Their Jobs,” Pew Research Center, October 6, 2016, www.pewsocialtrends.org/2016/10/06/3-how-americans-view-their-jobs/.
3. James Patterson and Peter Kim, The Day America Told the Truth (New York: Prentice Hall, 1991), 155.
4. Leland Ryken, Work and Leisure in Christian Perspective (Portland, OR: Multnomah, 1987), 44.
5. Douglas LaBier, Modern Madness (Reading, MA: Addison-Wesley, 1986), 25.
6. Doug Sherman and William Hendricks, Your Work Matters to God (Colorado Springs, CO: NavPress, 1987), 27, who reference Dennis Waitley, Seeds of Greatness (Old Tappan, NJ: Fleming H. Revell, 1983), 199.
7. Sherman and Hendricks, Your Work Matters to God, 18.
8. John Milton, Paradise Lost: The Biblically Annotated Edition, ed. Matthew Stallard (Macon, GA: Mercer University Press, 2011), 277.
9. Quoted in Tim Hansel, When I Relax I Feel Guilty (Elgin, IL: David C. Cook, 1981), 34.
10. F. F. Bruce, The Epistle to the Ephesians (London: Pickering & Inglis, 1973), 52.
11. Quoted in Clyde E. Fant Jr. and William M. Pinso Jr., eds., Twenty Centuries of Great Preaching, vol. 3 (Waco, TX: Word, 1976), 74, which cites Edwards’s sermon “God Glorified in Man’s Dependence.”