Afirmația de mai sus aparține istoricului elvețian Oliver Jens Schmitt în lucrarea Corneliu Zelea Codreanu. Ascensiunea și căderea „Căpitanului“. Este una dintre cele mai bine documentate biografii ale celui care a fost inițiatorul Mișcării Legionare a Arhanghelului Mihail. Legiunea a fost o organizație din perioada interbelică ce a promovat extremismul de tip fascist, antisemitismul și xenofobia. Toate acestea au fost îmbrăcate într-o mistică în care cultul morților era amestecat cu elemente ale tradiției creștin-ortodoxe. O viață supusă unor reguli stricte, sub o structură militarizată și îmbrăcată mult în legendă. Cât de mult rău a făcut extremismul în România este astăzi subevaluat. Extremismul de orice fel, fie el comunist sau fascist. Problema este că acesta se reinventează și trebuie să învățăm din istorie să-l decodificăm și să-l combatem.
Fiecare biografie începe cu clarificarea originilor. Istoricul Oliver Schmitt subliniază însă un aspect pe care nu îl regăsim în alte lucrări biografice sau, cel puțin, nu este atât de bine punctat:
„Faptul că biografiile încep cu clarificarea trecutului familiei nu este neobișnuit. În cazul nostru însă, este vorba de mai mult decât atât, și anume de teza că niciun alt lider carismatic din Europa interbelică (cu excepția întemeietorului mișcării fasciste spaniole, Falanga, José Antonio Primo de Rivera, fiul unui dictator) n-a fost atât de puternic marcat de tatăl său, atât de mult ajutat și însoțit de familie cum a fost Corneliu Zelea Codreanu. Ce spunea și făcea fiul venea de la tată și era susținut de mamă și, mai ales, de frați și surori. În timp ce Hitler și Stalin se prezentau în public ca fiind desprinși de legăturile familiale tradiționale, Codreanu, tatăl și fiul, plecau în campanie electorală, o soră făcea propagandă în satele din nordul României, iar frații luau parte, ca propagandiști, la răspândirea învățăturii mântuitoare a întâiului născut al familiei.”
Ultimele evenimente petrecute în România ne-au arătat o societate în care părinții, mai ales tații, sunt absenți din viața copiilor lor. Copiii cresc fără un model masculin de la care să ceară validarea și care să-i influențeze și să-i ajute să se formeze corect. Pornind de la parcursul lui Codreanu și de la observația istoricului, care are la bază o documentare întinsă pe zece ani, putem observa că nu doar absența tatălui poate duce la acte extreme la copil, ci și prezența tatălui și vehemența acestuia. Tatiana Niculescu, în cartea de memorii despre Corneliu Zelea Codreanu (Mistica rugăciunii și a revolverului. Viața lui Corneliu Zelea Codreanu), subliniază și ea climatul de violență din genealogia familiei Codreanu și menționează episodul potrivit căruia bunicul Căpitanului și-ar fi ucis soția, apoi ar fi trecut granița și și-ar fi refăcut viața sub o altă identitate.
Ideile extremiste ale lui Corneliu Zelea Codreanu au fost primite de la tatăl său, Ion Zelea Codreanu. Acesta a fost învățător și a promovat antisemitismul și naționalismul radical. Era un om cu o carismă deosebită, având darul de a inspira prin discursuri ce îmbinau elemente de istorie și spiritualitate românească cu idei extremiste și xenofobe. Mentalitatea de victimă și ura față de minorități au fost inoculate și transmise timpuriu fiului său, care a dus mai departe politica tatălui. Ion Zelea Codreanu a influențat decisiv formarea ideologică a fiului său. De asemenea, Ion Zelea Codreanu a insistat ca fiul său să fie botezat de Alexandru C. Cuza, ideolog naționalist și antisemit român, una dintre figurile-cheie ale extremei drepte românești interbelice.
Corneliu Zelea Codreanu era o fire închisă, tăcută, mistică, preocupată de crearea unui om nou și a unei țări „ca soarele de pe cer”. Acesta a fost capabil să producă crime și să încurajeze asasinate. În anul 1924, Codreanu îl considera pe prefectul poliției din Iași, Constantin Manciu, responsabil de abuzuri împotriva studenților naționaliști și îl împușcă pe treptele Tribunalului din Iași, la finalul unui proces. Cazurile de asasinat orchestrate de Corneliu Zelea Codreanu, mai ales cazul Stelescu, care a fost împușcat de un grup de legionari și apoi ciopârțit, fiind acuzat de trădare, arată până unde poate duce extremismul. De unde a început? De la o idee, un ideal prost înțeles și transmis.
Nu putem face istorie contrafactuală, „ce-ar fi fost dacă ar fi fost…”. Ce putem ști însă este că ideile naționaliste și vehemența extremistă ale tatălui au fost transmise fiului. Codreanu nu ar fi avut impactul pe care l-a avut dacă tatăl său nu l-ar fi crescut în acest spirit. Așadar, dragi părinți, nu este suficient să fim prezenți. Este nevoie de mai mult decât atât. Ce punem de mici în mintea copiilor noștri? La ce îi lăsăm să fie expuși? Care sunt valorile pe care le transmitem? Nu putem transmite mai mult decât ceea ce suntem deja noi înșine. Așadar, răspunsul la aceste întrebări se află în privirea introspectivă pe care trebuie să ne-o facem noi înșine. Nu putem da mai mult decât suntem fiecare dintre noi. Așadar, mai întâi trebuie să fim, pentru a putea influența mai departe.
Imaginea: Corneliu Zelea Codreanu copil (1913), alături de tatăl său, Ion Zelea Codreanu, la Liceul Militar
Vlad Tomoș pentru Edictum Dei
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter