Execuția lui Dietrich Bonhoeffer

Viața și întemnițarea lui Bonhoeffer

Precum o ruină romană plina cu graffiti, o porțiune de 200 de metri din Zidul Berlinului se întinde de-a lungul străzii Niederkirchnerstrasse din Berlin. În spatele acelei porțiuni de zid se află Topografia Terorii, un muzeu ce relatează ororile regimului nazist.

Odată, strada avea un alt nume, Prinz-Albrecht-Strasse, iar acolo se aflau diferite clădiri, inclusiv sediile pentru diverse agenții de securitate și informații ale regimului nazist, sediile pentru “Escadroanele Morții” și sediul Gestapoului, în subsolul căruia se afla o închisoare. În acea închisoare, în 6 februarie 1945, Dietrich Bonhoeffer și-a sărbătorit a treizeci și noua zi de naștere.

Bonhoeffer fusese într-o închisoare nazistă începând din 5 aprilie 1943, la Tegel. În urma operațiunii Valkyrie, a fost transferat în închisoarea din subsolul Prinz-Albrecht-Strasse. Înainte de a fi închis, el a fost directorul unui seminar secret pentru mișcarea protestantă “Confessing Church” (Biserica Confesională). Înainte de asta, a fost teolog academic la Universitatea din Berlin, iar anterior, pentru o scurtă perioadă, a fost pastor de tineret în Barcelona. Înainte de toate acestea, era fiul lui Karl și Paula și avea o soră geamănă pe nume Sabine.

Bonhoeffer și-a petrecut copilăria într-o casă mare din Berlin, alături de șapte frați și surori (unul dintre frații lui avea să moară în Primul Război Mondial). Picturile în ulei ale unor strămoși sobri atârnau pe pereți. Una dintre camere era o cameră pentru muzică. La vârsta de doisprezece ani, Dietrich și-a anunțat familia că va deveni un teolog. La douăzeci și unu de ani, a obținut primul său doctorat, scriind o disertație intitulată Sanctorum Communio, despre biserică. Trei ani mai târziu, a finalizat al doilea doctorat, scriind o disertație intitulată “Act & Being” (Acțiune și existență). Între doctorate, a petrecut o scurtă perioadă ca pastor de tineret în Spania.

Între 1930 și 1931, Bonhoeffer a studiat la Seminarul Teologic Union din New York City. Acesta a fost apogeul dezbaterii liberale/fundamentale. La Union, Bonhoeffer s-a trezit într-o adevărată seră a liberalismului și nu a fost impresionat. “Aici nu există teologie,” a scris el.

Bonhoeffer s-a întors să predea la Universitatea din Berlin. A ținut prelegeri despre Cristologie, publicate postum sub numele “Christ the Center” (Cristos, centrul), și despre Geneza 1–3, prelegeri numite “Creation and Fall” (Creație și cădere) – publicate în 1933. În această carte ne spune că aceasta nu este o lume căzută; este o lume în cădere. În același an, 1933, Adolf Hitler a ajuns la putere.

Costul Credinței

Cărțile lui Bonhoeffer au fost interzise. Apoi și-a pierdut licența de a preda la Universitate. Bonhoeffer a jucat un rol cheie în Biserica Confesională. Biserica Națională, biserica stabilită în Germania de Luther, a susținut Partidul Nazist. Au mărturisit loialitatea față de Partidul Nazist. Biserica Confesională a mărturisit credința în Cristos.

Bonhoeffer credea, chiar în 1935, că într-o zi Germania va supraviețui naziștilor și va trebui reconstruită. Știa că va avea nevoie de o nouă biserică pentru că Biserica Reich-ului și-a vândut sufletul. Când Biserica Confesională a înființat cinci seminarii pentru a-i pregăti pe acești tineri care vor construi într-o zi această biserică nouă, Bonhoeffer a preluat conducerea seminarului mai întâi la Zingst, apoi la Finkenwalde. În anul următor a apărut “The Cost of Discipleship” (Costul uceniciei). În germană, titlul este simplu “Nachfolge” (Ucenicia). Pentru Bonhoeffer faptul că ucenicia costă este axiomatic.

În 1937, Gestapo a închis Finkenwalde și Bonhoeffer s-a întors la casa părinților săi. Acolo a scris “Life Together” (Viața împreună). Acea carte mică reflectă tema pe care a abordat-o în prima sa disertație despre “comuniunea sfinților”, acea frumoasă linie din Crezul Apostolic. Micul său volum a pus pe hârtie experiențele din seminarul secret de la Finkenwalde.

În 1939, a petrecut din nou o lună în orașul New York. Planul era ca el să rămână aici, să treacă în siguranță prin război. Alți teologi germani au făcut la fel. Karl Barth a rămas în siguranță în împrejurimile Elveției. Paul Tillich a părăsit Germania plecând la Chicago. Îndată ce Bonhoeffer a coborât de pe vapor și a pus piciorul în portul din New York, știa că nu aparținea acelui loc. Cum ar putea el, se gândea în sine, să joace un rol în refacerea bisericii germane când a abandonat-o în cel mai întunecat moment? I-a luat o lună să obțină un bilet de vapor înapoi spre Germania.

În 7 februarie 1945, a doua zi după ce a împlinit 39 de ani, a fost transferat din închisoarea din subsolul Berlinului la Buchenwald, apoi la Regensburg, iar apoi, în 8 aprilie, la Flossenburg. Nu era singur, ci însoțit de alți prizonieri politici. Obișnuia să le predice în timp ce se aflau în spatele camioanelor militare, legați și înghesuiți. Le predica în barăci în timp ce aceștia stăteau pe paturi și se adunau în jurul acestui teolog academic profund și blând, cu ochelarii săi cu rame subțiri.

Moartea lui Bonhoeffer

În răsăritul zorilor, în 9 aprilie 1945, Dietrich Bonhoeffer a fost spânzurat. În timp ce îl pregăteau pentru moarte, el a rostit o ultimă predică. Cuvintele sale au fost reținute și ulterior povestite, de un pilot RAF (Royal Air Force – Forțele Aeriene Regale) capturat: “Acesta este pentru mine sfârșitul, începutul vieții.”

Bonhoeffer lucra de un deceniu la o carte. Lucra la ea, pe cât posibil, chiar în închisoare. Nu a reușit niciodată să o termine complet. Cu toate acestea, capodopera sa, “Ethics” (Etica), a fost publicată postum în 1949.

În această carte, el are o discuție amplă despre iertarea prin simplă credință. Iertarea păcătoșilor făcută de Dumnezeu, declarându-ne neprihăniți datorită lui Cristos și prin El, este “cuvântul ultim al lui Dumnezeu”. Este cuvântul suprem și realitatea supremă în această viață, în moarte și în viața viitoare. Bonhoeffer adaugă:

“Astfel, cerul este deschis deasupra noastră, oamenii, și mesajul despre mântuirea lui Dumnezeu în Isus Cristos răsună de la cer la pământ ca un strigăt de bucurie. Eu cred, și crezând primesc pe Cristos; am totul. Trăiesc înaintea lui Dumnezeu.”

Dietrich Bonhoeffer, 6 februarie 1906–9 aprilie 1945. Coram Deo.

Stephen J. Nichols, Crossway

https://www.crossway.org/articles/this-day-in-history-the-execution-of-dietrich-bonhoeffer/