Ești un creștin autentic? – testul din 1 Ioan

În primul rând, o credință autentică este ancorată în adevăr. Iată câteva versete în acest sens: „Duhul lui Dumnezeu să-L cunoașteți după aceasta: orice duh care mărturisește că Isus a venit în trup este de la Dumnezeu și orice Duh care nu mărturisește pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Anticrist, de a cărui venire ați auzit” (1 Ioan 4:2-3). Am mai putea adăuga și 1 Ioan 4:14-15: „Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. Cine va mărturisi că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el și el în Dumnezeu.” Spațiul restrâns al meditației nu permite o analiză detaliată a versetelor, dar, chiar și la prima citire, realizăm că acestea subliniază importanță fundamentală a adevărului pentru o credință autentică. Spre deosebire de versiunea contemporană a lucrurilor, apostolul Ioan NU spune că „nu contează ce crezi, atâta timp cât ești sincer în credința ta!” Credința autentică nu poate fi despărțită de doctrina curată.

În al doilea rând, o credință autentică presupune o viață înnoită, transformată. Să cităm, din nou, câteva versete: „Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: «Îl cunosc» și nu păzește poruncile Lui este un mincinos și adevărul nu este în el. (…) Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus” (1 Ioan 2:3-4, 6). În sprijinul aceleiași afirmații putem cita și 1 Ioan 3:9: „Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.” Chiar dacă un credincios greșește, tânjirea lui profundă este să trăiască în neprihănire și să se asemene tot mai mult cu Hristos. Păcatul este de acum un „corp străin” ce trebuie eliminat. De îndată ce păcătuiește, credinciosul va alerga la Singurul Mare Preot care, prin sângele Lui, poate să Îl curețe (vezi 1 Ioan 1:7 și 2:1).

Din păcate, mulți își evaluează autenticitatea credinței mărginindu-se la aceste două teste: o doctrină corectă și o moralitate înaltă. Cele două sunt minunate, doar că, lipsite de un al treilea test, vor produce creștini mândri și reci. Tocmai de aceea,

În al treilea rând, credința autentică presupune dragostea de frați. Să aducem câteva versete și în sprijinul acestei afirmații: „Cine zice că este în lumină și urăște pe fratele său, este încă în întuneric până acum. Cine iubește pe fratele său, rămâne în lumină și în el nu este niciun prilej de poticnire” (1 Ioan 2:9-10). 1 Ioan 3:14 „pune punctul pe i”: „Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că iubim pe frați. Cine nu iubește pe fratele său rămâne în moarte.”

Ești un creștin autentic? Chiar și la o citire rapidă a acestei epistole, vom observa o formulare care se repetă: „Cine zice..”, mereu însoțită de avertismentul că mărturisirea cu gura nu este suficientă. Aceasta ne amintește de cuvintele Domnului nostru: „Nu oricine-Mi zice…”, „Mulți îmi vor zice în ziua aceea…”. Să ne cercetăm.

Notă: am descoperit schița acestui test, în trei puncte, citind cartea „Mesajul Noului Testament” de Mark Dever. A trecut ceva vreme de atunci, astfel că nu mai rețin decât schița. Explicațiile îmi aparțin.