Ești fericită că ești femeie?

Am pus în practică toate sfaturile legate de alergare pe care le-am învățat de la tata: „Nu începe prea repede. Păstrează un ritm constant. Când ajungi la ultima curbă, aleargă cât de repede poți.” Și a funcționat. În anul 1990, am fost eleva din clasa a treia de la Sunnyside Elementary School care a terminat cursa de alergare pe primul loc. Unii ajung în vârf prea devreme. Să zicem doar că am atins apogeul în clasa a treia, într-o cursă inexistentă, împotriva unor concurenți care habar n-aveau că eram pe urmele lor.

De-a lungul anilor, am reflectat asupra acestui instinct puternic de a „câștiga” o competiție care nu există. Nimeni nu m-a învățat să vreau să-i înfrâng pe băieți; era instinctiv pentru mine. Știam că există un anumit fel de glorie în asta, deși estompată și distorsionată. Peste câțiva ani, nu a mai contat cât de mult mă străduiam și mă împingeam: nu puteam să-i înfrâng pe băieți la ora de educație fizică.

Când câștigul este pierdere

Această tendință de a-i înfrunta pe băieți nu era unică pentru mine. Din contră, când am plecat la facultate, părea a fi endemică, deși nu atât în domeniul sportiv, cât în cel academic.

Tinerele care studiau în domenii predominant masculine erau apreciate în mod deosebit. Erau încurajate să studieze matematica, științele exacte și informatica — pentru a reuși în fața colegilor bărbați. Să nu mai vorbim de faptul că femeile se impuneau în domenii în care îngrijirea și ajutarea erau esențiale, cum ar fi asistența medicală și dezvoltarea timpurie a copiilor. Nu era nimeni curios de ce era așa? Nu vedea nimeni o legătură între profesiile preferate de femei și cum era conceput corpul lor?

Femeilor li se vinde în mod repetat minciuna teribilă că trupurile lor date de Dumnezeu nu au importanță, iar asta nu doar legat de abilitățile sau locurile de muncă pe care le aleg. Minciuna a mers atât de departe încât a convins pe multe femei că ar trebui să-și disprețuiască capacitatea de a naște și, în schimb, să trăiască pentru autorealizare și imoralitate (sexuală) presupus lipsită de consecințe.

Înșelând femeile, defăimându-L pe Dumnezeu

Această minciună este deosebit de teribilă, deoarece implică o multitudine de defăimări la adresa lui Dumnezeu. Minciuna presupune că planul lui Dumnezeu pentru femeie, care a fost creată pentru bărbat, nu este bun, ci rău; că planul Lui pentru aducerea copiilor în lume prin trupurile femeilor nu este bun, ci trebuie evitat; și că libertatea unei femei de a trăi în păcat este mai bună decât eliberarea de păcat pe care Dumnezeu o oferă prin Fiul său.

„Competiția neplăcută cu bărbații, deși aparent inofensivă în forma sa incipientă, duce la o multitudine de rele.”

Competiția neplăcută cu bărbații, deși aparent inofensivă în forma sa incipientă, duce la o multitudine de rele — este chiar folosită pentru a justifica uciderea copiilor nenăscuți atunci când aceștia complică viața unei femei ambițioase. Nu este oare această minciună un ecou al blestemului despre care Dumnezeu ne avertizează când spune: „Dorința ta va fi după soțul tău, dar el va stăpâni peste tine” (Geneza 3:16)?

Ceea ce am înțeles în mod clar este că dorința de a-i înfrunta pe băieți — sau cel puțin,  de a funcționa ca bărbații— nu era limitată la anumite persoane competitive; mai degrabă, era și este un obiectiv aprobat social. Școlile și universitățile încurajează acest lucru, guvernul îl finanțează, părinții îl aplaudă, iar unele biserici chiar îl predică. Cu toate acestea, a face acest lucru implică să respingem în mod conștient o realitate creată. Bărbații și femeile nu sunt la fel; sunt creați pentru chemări diferite. Și aceasta este o veste foarte bună.

Harul este în armonie cu planul lui Dumnezeu

Uneori, femeile creștine pot îmbrățișa Evanghelia, își pot recunoaște nevoia de un Mântuitor și totuși pot ignora implicațiile modului în care Dumnezeu le-a creat ca femei. Dar harul care ne mântuiește vine, de asemenea, să expună zonele oarbe care ne împiedică să vedem că feminitatea este bună și servește un scop profund și bun. Creșterea noastră în Domnul Isus și în căile Lui nu este o creștere care nu ține cont de genul nostru — din contră, pe măsură ce creștem în El, creștem ca femei ce se tem de Dumnezeu.

„Bărbații și femeile nu sunt la fel; sunt creați pentru chemări diferite. Și aceasta este o veste foarte bună.”

Asta înseamnă că învățăm să fim de acord cu Dumnezeu când spune că creația Lui,  bărbat și femeie, este „foarte bună” (Geneza 1:31). Suntem de acord cu El când spune că femeile au fost făcute ca „ajutoare” și ca „slava bărbatului” (Geneza 2:18; 1 Corinteni 11:7). Suntem de acord cu El când spune: „Fiți roditori și înmulțiți-vă și umpleți pământul și supuneți-l” (Geneza 1:28). Suntem de acord cu El când spune că femeile nu sunt independente de bărbați, ci dependente (1 Corinteni 11:11). Suntem de acord cu El când spune că un duh liniștit și supus este prețios pentru El (1 Petru 3:4–5).

În afara harului Său, nu suntem de acord cu Dumnezeu. În afara harului Său, nu ne acceptăm nici măcar pe noi înșine sau trupurile noastre ca pe un dar. Putem avea multe teorii despre stima de sine sau acceptarea de sine, dar „acceptarea de sine” a lumii nu este nici pe departe ceea ce pare — ar putea fi mai bine numită „acceptarea păcatului.” Acceptarea trupurilor noastre create de Dumnezeu și a sexului dat de El, pentru gloria Lui și binele nostru, este ceva putem face doar prin harul Său.

Articol scris de Abigail Dodds

https://www.desiringgod.org/articles/are-you-glad-to-be-a-woman