Este creștinismul misogin?

Cea mai amplă mișcare feminină din istorie

Când s-a născut Isus, era ceva obișnuit ca oamenii să lase fetele nou-născute să moară. Le considerau mai puțin importante decât băieții. Însă învățăturile lui Isus au schimbat acest lucru. Isus a avut o mulțime de prietene pe care le trata la fel ca pe bărbați. De exemplu, când Maria stătea la picioarele Sale și învăța de la El asemenea ucenicilor, Isus a apărat-o (Luca 10:38-42). Lui Isus îi păsa în mod special de femei și de alte persoane disprețuite. Și-a șocat ucenicii împrietenindu-se cu o femeie samariteancă, care avusese cinci bărbați și trăia cu unul cu care nu era căsătorită (Ioan 4:1-42), a dat-o ca exemplu pe o “femeie păcătoasă” care Îl iubea unui om nu o făcea, deși se pretindea neprihănit (Luca 7:36-50). Primele persoane care L-au văzut pe Isus după înviere au fost femei, chiar dacă, la acea vreme, femeile nu puteau fi luate ca martori în sălile de judecată.

Totuși, unii văd creștinismul ca fiind misogin, adică avand dispreț sau aversiune față de femei. La fel ca în cazul altor păcate, creștinii s-au făcut vinovați și de acesta. Însă încă de la început, Isus a atras în mod special femeile la Sine. Istoricii cred ca în Imperiul Greco-Roman în care s-a născut Isus, existau de două ori mai mulți bărbați decât femei, deoarece deseori femeile mureau la naștere și fetele nou-născute erau lăsate să moară. Însă, în biserică, situația era cu totul diferită, având de două ori mai multe femei decât bărbați. Filosoful grec al secolului al II-lea, Celsus, batjocorea creștinii spunând că “nu sunt în stare să-i convingă decât pe cei neghiobi, lipsiți de onoare și proști, doar pe sclavi, femei și copii. În prezent, pe-ntreg pământul sunt semnificativ mai multe femei creștine decât barbați, femeile fiind cele care frecventează mai mult biserica, citesc mai mult Biblia și se roagă mai mult. Creștinismul nu este împotriva femeilor, ci este cea mai amplă mișcare a femeilor din istorie!

Cum rămâne cu feminismul?

Oamenii cred că creștinismul este împotriva feminismului, care este definit ca fiind “pledoaria pentru drepturile femeii bazate pe egalitatea dintre sexe”. Însă, după cum am văzut, creștinismul a fost motivul pentru care oamenii au început să creadă că femeile sunt egale cu bărbații. De fapt, multe dintre primele feministe moderne au fost creștine.

Femei precum Sojourner Truth și Lucretia Mott au militat atât pentru drepturile femeilor, cât și pentru cele ale oamenilor de culoare, recunoscând că Dumnezeu i-a făcut pe toți oamenii după chipul Său. Creștinii timpurii susțineau că femeile sunt egale cu bărbații și ar trebui să aibă aceleași drepturi, să aibă drept de vot, dreptul la proprietate, să poată avea o slujbă și să fie plătite corect pentru aceasta. Credeau că femeile erau egale cu bărbații nu în ciuda credinței lor în Isus, ci datorita ei.

În Biblie, vedem munca femeilor prețuită în diferite moduri. Dintr-o perspectivă creștină, munca este valoroasă indiferent dacă este plătită sau nu, iar grija față de copii este o muncă extrem de importantă. Unele dintre cele mai inteligente și talentate prietene creștine ale mele simt că trebuie să se ocupe de copiii lor full-time. Când Pavel enumera partenerii săi din lucrare, la sfârșitul epistolei după Romani, menționează numele a nouă femei, printre care și Fivi, care a dus epistola (Romani 16:1), și două surori, Trifena și Trifosa, “care se ostenesc pentru Domnul” (Romani 16:12). Nu știm dacă aceste femei aveau sau nu copii, însă știm că făceau un lucru neprețuit, de a răspândi vestea bună a Evangheliei.

De aaemenea, știm că unele dintre primele creștine munceau și în afara căminului. De exemplu, Lidia este o femeie despre a cărei convertire citim în cartea Faptelor. Nu știm dacă avea sau nu copii, însă știm că avea un cămin și că era o membră fondatoare a bisericii din Filipi. Lidia era o “vânzătoare de purpură” (Fapte 16:14). De asemenea, știm că Isus a fost sprijinit în lucrarea Sa cu banii unora dintre femeile care Îl urmau (Luca 8:2-3), astfel nu trebuie să credem că femeile creștine nu ar trebui să muncească în afara căminului și să fie plătite corect pentru munca lor.

Datorită acestor motive, pot să spun fără stinghereală că sunt o feministă: susțin cu bucurie că femeile au drepturi egale cu ale bărbaților. Sunt mulțumitoare atât pentru oportunitatea de a fi mamă, cât și pentru aceea de a fi plătită pentru munca făcută în afara căminului. Cred că femeile trebuie să aibă drept la vot și că trebuie sa fie plătite la fel ca bărbații care lucrează în același domeniu. Însă mulți creștini nu doresc să se identifice ca fiind feminiști, în ciuda faptului că bărbații și femeile sunt egali în ochii lui Dumnezeu, deoarece sunt multe crezuri care s-au amestecat în feminismul de azi și pe care creștinii nu le pot accepta. Cel mai elocvent exemplu este avortul.

Încă de la începuturile bisericii, creștinii au stat împotriva curentelor, spunând că pruncii sunt ființe umane prețioase, și nu proprietatea cuiva. De-a lungul istoriei, marea majoritate a copiilor omorâți prin avort (înainte de naștere) sau prin infanticid (după naștere) au fost fetițe. Este un adevăr valabil la nivel global. Ideea că a fi “pro-alegere” (în favoarea avortului) înseamnă a fi pro-femeie nu se potrivește acestei realități.

De asemenea, nu cred că o societate care promovează sexul fără angajamente – ceea ce duce adesea la sarcini nedorite care pot sfârși  printr-un avort – este pro-femeie. Sexul fără angajamente afectează fericirea femeilor. În America, peste 80% dintre femeile care avortează nu sunt căsătorite și nu se pot baza pe sprijinul tatălui copilului. Susținerea dreptului la avort este o poziție numita “pro-alegere”. Însă multe femei simt că nu au de ales, chiar dacă și-ar dori să păstreze copilul, deoarece nu au destul sprijin.

Multe dintre schimbările aduse de feminism în ultima sută de ani au fost pozitive. Femeile au căpătat dreptul la vot și mai multe oportunități. Însă dacă construim o societate în care sexul fără angajamente este promovat, abilitatea unică a femeilor de a naște copii nu este prețuită pe cât ar trebui, iar femeile însărcinate adesea nu sunt sprijinite, aceasta nu e o societate pro-femeie, de fapt, este chiar opusul.

Rebecca McLaughlin, Crossway

Photo by Birmingham Museums Trust on Unsplash