Cinci întrebări pe care trebuie să ți le pui înainte de a te căsători

Se apropie ziua în care împlinim 30 de ani de căsătorie. Natalia este plecată ca să fie o bunică bună, să își ajute fiica. Pe mine mă năpădesc amintirile din perioada în care îi făceam curte. Îi cerusem deja mîna. Aveam 19 ani și eram plin de foc. Mă pregăteam de căsătorie și numai la asta îmi stătea gîndul, pentru că Apostolul spune: ”e mai bine să se căsătorească decît să ardă”. Acest verset îmi devenise călăuză. Mergeam din cînd în cînd să îi dau socoteală lui George, un om extraordinar, care a jucat un rol esențial în dezvoltarea mea spirituală în anii studenției bucureștene. Am mers într-o zi la el acasă și i-am spus de pregătirile de căsătorie. S-a uitat la mine lung, a tăcut ceva vreme și mi-a spus: Ia-ți două săptămîni și răspundeți la următoarele întrebări. Dacă reușești să îți răspunzi, atunci ești pregătit. Dacă nu, vei chinui două suflete. Pe al ei și pe al tău. În ordinea asta. Cine ești? Ce vrei să devii? De ce te căsătorești? Pentru ce te căsătorești? Cum veți trăi? După o discuție de cîteva zeci de minute am înțeles despre ce este vorba. Aceste întrebări au fost esențiale pentru următorii 30 de ani. Mă bucur că mi le-a pus cineva atunci și mă bucur că m-a ajutat să răspund corect în următoarele luni. Vi le împărtășesc aici. Poate ajută pe cineva care se gîndește la căsătorie. Sigur vă va ajuta și pe voi, cei căsătoriți deja.

1. Cine ești? Cine intră în acest legămînt? Cine ești tu, cu adevărat? Cine ai dat impresia că ești în scrisorile de dragoste? Cine te-ai proiectat, tu, în mintea ta? Atunci am realizat că sînt fiul unei văduve, rămasă văduvă la 27 de ani, care nu s-a mai recăsătorit, că vin dintr-o familie în care n-am avut model patern, că sînt un adolescent încă, cu multe probleme de caracter care trebuie rezolvate, că voi avea dificultăți să mă raportez ca bărbat în casă. Săptămînile următoare au fost chinuitoare. Am fost dezbrăcat cu totul sufletește. Am realizat că sînt un copil de Dumnezeu răscumpărat și cam atît, că am avut har și cam atît. I-am scris toate aceste lucruri Nataliei și am rugat-o să aibă răbdare cu mine, să mă învețe să fiu cel ce trebuie să fiu în căsnicia noastră. A fost umilitor, zdrobitor, dar necesar. A avut răbdare cu mine și m-a învățat să îi fiu Preot și Rege, ea Împărăteasă fiind.

2. Ce ești? Ce vrei să devii? Dacă prima întrebare are de-a face cu identitatea, a doua întrebare se leagă de funcția socială, nu numai de meserie, ci de toate celelalte roluri pe care visezi, intenționezi să ți le asumi. Voiam să devin cercetător, clasicist. Nici în visurile mele cele mai urîte n-aș fi dorit să fiu profesor sau pastor. Nu credeam că sînt făcut pentru asta. Săptămînile acelea însă mi-au pus probleme noi legate de rolul eclesial, de slujire, de daruri, de predicare, de slujba învățătorească în biserică. Atunci am admis pentru prima oară că vreau să devin slujitor eclesial într-o formă sau alta, că vreau să fiu implicat în ucenicie, în formare de oameni și asta presupunea un anumit tip de comunitate acasă, un partener dăruit cu ospitalitatea, așa cum este Natalia. Cîte conflicte, cîte certuri, cîte frustrări ies din faptul că puțini își creionează clar în minte ce vor să fie din punct de vedere social, profesional, eclesial! Atunci am scăpat de toate complexele, și eu și Natalia, complexele induse de cei apropiați că mă căsătoresc cu o fată ”fără facultate, olteancă, din familie cu 10 copii, de la țară … ” Am știut amîndoi cine sîntem, ce vrem să fim, pentru rolurile pe care alte instanțe decît presiunea socială ni le definesc.

3. De ce te căsătorești? În spatele acestei întrebări trebuie dezvoltate motivele, pe axa cauză-efect. Ce anume te mînă? Înfierbîntarea cărnii? Nu va trece și nu te vei potoli oricum prin căsătorie. Înfrînarea poftelor va trebui practicată și după nuntă. Doar că îți place de ea fizic? Da, este frumoasă! Și?! Va fi urîtă! Vei divorța? Se va deforma, va îmbătrîni? Te căsătorești ca să îți potolești setea de sex? Nicio motivație mai greșită decît asta? Te căsătorești din pricina faptului că o iubești? Dragostea este cauza și căsătoria este efectul? Dar știi ce înseamnă acest soi de dragoste casnică? O dragoste care ACOPERĂ nu multe, ci totul, CREDE toate, NĂDĂJDUIEȘTE împotriva oricărei nădejdi și, mai ales, vei înțelege curînd după ce te căsătorești ce înseamnă SUFERĂ TOTUL! Acest soi de dragoste trebuie să îți fie temei, nu visările despre luna de miere.

4. Pentru ce? Această întrebare are de-a face cu scopurile. Pare asemenea cu cea dinainte, dar nu este același lucru. În prima întîlnire i-am răspuns lui George: pentru că mă face fericit și mă va face fericit! Mi-a răspuns: Și dacă te va face nefericit? Te căsătorești cu fata asta nu ca să te facă PE TINE fericit, ci ca tu să o faci PE EA fericită, chiar dacă tu vei suferi. De ce crezi că Apostolul spune să îți iubești soția precum Cristos Biserica? Cine se căsătorește cu altă persoană care este om viu, păcătos iertat, răscumpărat prin har, dar încă trăitor în carne, va descoperi repede că doi oameni nu se pot face fericiți unul pe celălalt doar din resursele pe care ei le au. Dumnezeu este dragoste și din El vine izvorul adevăratei iubiri.

5. Cum? Cum veți trăi? Unde? O iei și fugi într-un apartament? Vei plăti chirie în București? Din ce bani? De la maică-ta? Acum stai în cămin? Unde veți sta, pentru că în cămin nu vă dă voie să stați împreună? Îți dai seama ca vă trebui să te angajezi? Că nu vei putea trăi doar din bursă? Dacă rămîne însărcinată? Ești student în anul I. Mai ai încă trei ani de facultate! George mi-a turnat această găleată cu gheață în cap și mi-am dat seama că viața mea se va complica. De fapt asta s-a și întîmplat. Natalia a rămas însărcinată cu Neriah în primele șase luni de căsătorie. Dincolo de toate teoriile și romantismele mele, problema devenea serioasă și atunci am simțit cum mă cocoșez sub noile responsabilități. Ce bine că nu le-am descoperit pe parcurs, ci înainte. Cînd a venit tsunami-ul eram deja pregătit. Iată, au trecut 30 de ani. În 13 iulie 1991 ne-am căsătorit. Eu aveam 20 de ani, Natalia, 21. Sîntem astăzi bunici. Avem 6 copii, 3 pe pămînt, 3 în cer, un ginere, o noră și un nepot.Am trecut și prin bune și prin rele, am văzut ce înseamnă ceea ce am promis înaintea lui Dumnezeu și a martorilor văzuți și nevăzuți: ”la bine și la rău, în sănătate și în boală, în sărăcie și în bogăție, pînă cînd moarte ne va despărți … ”

Cele 5 întrebări ne-au fost garduri de protecție și faruri călăuzitoare în furtuni, ne-au fost ancore lîngă țărmuri înșelătoare și ziduri de apărare în fața atacurilor de tot felul. Navigați cu grijă, cu ancore și far, mările pe care trec căsniciile noastre acum sînt extrem de tulburi.

Autor: Marius Cruceru

Sursa foto: arhiva personală