Efectele negative ale concubinajului

Nu e de mirare, având în vedere felul în care gândesc majoritatea tinerilor, că din ce în ce mai multe căsnicii se destramă și din ce în ce mai mulți copii se nasc și cresc în afara căsătoriei.

Să aruncăm o privire asupra datelor științifice.

Michael J. Rosenfeld și Katharina Roesler, profesori ai Universității Stanford, în cartea lor “Cohabitation Experience and Cohabitation’s Association with Marital Dissolution” din 2018 (“Experiența concubinajului și asocierea acestuia cu desființarea căsătoriei” – n.t.), susțin că concubinajul este un factor de risc pentru divorț: “Datele ne arată că, în primul an de căsătorie, cuplurile care au coabitat înainte de a se căsători au o rată de divorț mai mică decât cuplurile care nu au făcut-o; o diferență care ar putea fi cauzată de experiența conviețuirii; cuplurile care au trăit împreună au învățat să se adapteze vieții în doi. S-a constatat însă că asocierea dintre divorț și coabitarea premaritală nu s-a modificat în timp sau în cadrul categoriilor de persoane de aceeași vârstă. Beneficiile coabitării, care se văd în primul an de căsătorie, a indus în eroare cercetătorii, făcându-i să creadă că recentele căsătorii nu vor fi afectate de rata mare de divorț cauzată de concubinaj.”

Cu alte cuvinte, chiar dacă cuplurile care au locuit împreună înainte de căsătorie au o rată a divorțului mai mică în primul an de căsătorie, această rată crește exponențial după cinci ani. Acest fapt susține cercetările anterioare care corelează concubinajul cu o rată mare a divorțului (vezi studiul efectuat de Bennett, Blanc și Bloom, 1988).

Prin urmare, concubinajul este încă un factor de risc decisiv, care crește substanțial șansele ca o căsnicie să se destrame.

Cu toate acestea, sunt experți care pledează pentru coabitarea premaritală (cum ar fi studiul lui Manning, Smock și Kuperberg), însă aceste pledoarii nu rezistă în fața studiilor efectuate în fiecare deceniu și care arată efectele dăunătoare pe care coabitarea le are asupra căsătoriei de mai târziu a cuplului respectiv. De exemplu, Rosenfeld și Roesler, contrar concluziei lui Manning, Smock și Kuperberg, își susțin propria concluzie că “ riscul de divorț asociat cu coabitarea premaritală este aproape neschimbat în ultimii 40 de ani” (“Is Cohabitation Still Linked to Greater Odds of Divorce?,” Institute for Family Studies, 2021).

Celor care susțin că pentru cei cu o situație materială precară, concubinajul este o alternativă mai bună decât căsătoria, un studiu din 2011 făcut de Pew Research Analysis arată contrariul: concubinajul le face o defavoare. “Adulții mai puțin educați au mai puține șanse să realizeze beneficiile economice ale concubinajului. O persoană fără studii superioare și care trăiește în concubinaj are o situație materială mai rea decât un adult cu același nivel educațional, dar care este căsătorit; și are același nivel economic cu un adult care nu are niciun partener.”

De asemenea, arată Pew, “numeroase cercetări sociologice evidențiază faptul că căsătoria este asociată cu o varietate de beneficii pentru adulți. Un cercetător spunea: ‘De peste un secol, cercetătorii au știut că persoanele căsătorite, în general, sunt mai privilegiate decat cele necăsătorite’ (Nock, 2005)” (“Living Together: The Economics of Cohabitation,” Pew Research Center, 2011).

Cele mai sus menționate trebuie să fie citite împreună cu studiile care corelează sexul înainte de căsătorie cu divorțul. Cu alte cuvinte, în ciuda “culturii relațiilor pasagere” și normalizarea în mass-media a sexului premarital, cercetări recente arată în continuare că, în căsătoriile unde mireasa este virgină, căsnicia este mai solidă și are mai puține șanse de divorț și separare. Dimpotrivă, cu cât o femeie a avut mai mulți parteneri sexuali înainte de căsătorie, cu atât riscul de divorț crește (vezi “Counterintuitive Trends in the Link Between Premarital Sex and Marital Stability,” 2016, și “Does Sexual History Affect Marital Happiness?,” 2018, Institute for Family Studies).

În concluzie, concubinajul și sexul premarital cresc riscul unui mariaj instabil și divorț, ceea ce ne duce către consecințele negative foarte bine documentate ale creșterii copiilor din căsătoriile destrămate sau din familii monoparentale (vezi “Divorce and its damaging effect on children. And on society,” 2017, și “Divorce is a deadly killer!,” 2018, BusinessWorld).

Oamenii pot oferi sfaturi mult mai bune cuplurilor tinere decât acela de a trăi împreună înainte de căsătorie, cum ar fi: o perioadă de curtare înțeleasă corect, compatibilitate, valori și țeluri comune.