„A fost odată un măgăruș tare rău și încăpățânat. Vai, vai, cât era de rău și de încăpățânat! Dacă mama lui îl trimitea la câmp să cumpere o mână de scaieți, ca să facă și ea o prăjitură, măgărușul îndată spunea: «Nu vreau!»”
Așa începe una din poveștile copilăriei. Când vine vorba de încăpățânare, măgarul este descris ca fiind animalul model. Tu îi spui una, el face alta. Pe dos chiar. Alteori se face că nu te aude. Doamne ferește să tragi de el. Cu cât tragi mai mult de el, cu atât mai tare merge în direcția opusă.
Încăpățânatul nu ține cont de sfaturile prietenilor din Occident, nici de sancțiunile date de UE. El o știe pe-a lui. Contrazicerile nu fac altceva decât să îl întărâte mai tare. Chiar se crede o victimă a călăului occidental. Vladimir Putin nu este primul personaj care se încăpățânează într-o asemenea manieră. Într-o carte veche, am citit recent despre un alt despot. Numele lui este… de fapt, mai bine vă las pe voi să îmi spuneți în comentarii.
Primul set de urgii (prefacerea apei în sânge, broaștele, păduchii, muștele) nu-l clintesc pe omul de fier. El știe una și bună. Poporul evreiesc nu trebuie recunoscut drept popor independent. El trebuie să rămână veșnic un vasal. Altfel? Altfel, imperiul se destramă. Ce mai fac bieții egipteni fără mâna de lucru ieftină a poporului ținut în sclavie?
Al doilea set de urgii (ciuma vitelor, vărsatul negru, grindina, lăcustele, întunericul) scot la iveală și mai mult defectul de caracter al despotului. Nici când economia țării este afectată, omul tot nu renunță la ale sale. N-ai ce să faci. Încăpățânarea este o boală grea. Oare câți sunt afectați de ea?
Urgia numărul zece pare să pună capăt încăpățânării. Dar asta numai la o citire superficială. Căci încăpățânatul uneori poate afișa o ascultare de suprafață până când se trezește din somnul scurt. După care revine la starea naturală, la starea lui adamică. Iar rezultatele sunt devastatoare. Mor zeci, chiar sute de soldați. E tragic pentru toată lumea. Nu este familie care să nu fi fost afectată de încăpățânarea liderului tiran.
Există o veste bună. Măgărușul din poveste, după multe pățanii, înțelege că încăpățânarea are efecte negative și într-un final se dă pe brazdă. Rugăciunea mea în aceste vremuri tulburi este ca Dumnezeu să îi lumineze mintea despotului rusesc până nu e prea târziu. Și mai am o rugăciune: „Ferește-mă, Doamne, de încăpățânați și nici pe mine nu mă lasă să ajung unul.”
Adrian Vlad, pentru Edictum Dei
Sursa foto: John Martin, Public domain, via Wikimedia Commons
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter