Educația liberală, timpul pierdut și fericirea

Când eram studentă, mă plimbam în zona rurală a Michiganului. Uneori singură, alteori însoțită. Într-o asemenea plimbare memorabilă, am observat cu încântare efectul pe care felinarele stradale îl au asupra frunzelor verzi în întuneric. Am pierdut timpul în aceste plimbări, și asta mi-a modelat sufletul.

Astfel de plimbări nu se întâmplă prea des în societatea modernă și grăbită a muncii constante. Chiar și când ne plimbăm, o facem într-un ritm alert. Într-un interviu al National Public Radio, Alan Lightman, fizician și scriitor, face referire la un studiu efectuat de British Council la Universitatea din Hertfordshire care a analizat viteza mersului: studiul a constatat că pe o perioadă de 10 ani, viteza mersului a crescut cu 10%.

Viteza mersului nostru este corelată cu lumea alertă care – susține dr. Lightman, în cartea sa “In Praise of Wasting Time” – a pierdut ceva esențial prosperării, deoarece nu încurajează timpul pierdut. Potrivit lui dr. Lightman, lumea modernă – pe care el o numește “lumea cablată” – este o lume în care fiecare moment este umplut de proiecte. Muncim constant, iar tehnologia avansată ne permite să facem lucrul acesta. “Ne luăm telefoanele și laptopurile cu noi în vacanță. Ne citim emailurile în restaurant.” Nici instituțiile educației superioare nu sunt absolvite de această vină: “Curricula universităților este atât de aglomerată, încât tinerii nu au timp să digere și să mediteze asupra materialului pe care ar trebui să îl învețe”. Studenții sunt într-atât de ocupați cu proiectele, încât nu mai au libertatea să contemple adevărul și frumusețea cu care se întâlnesc. Este o lume zgomotoasă și înghesuită.

Este o lume care prezintă o amenințare față de dezvoltarea oamenilor, în special față de dezvoltarea mintală. În interviul sus menționat, dr. Lightman spune că într-o societate capitalistă, unde timpul înseamnă bani, “nu punem destul preț pe timpul liber, pe timpul de meditație, pe timpul în care ne lăsăm mintea să zboare și cred că va trebui să se demonstreze că există o problema mintală gravă dacă nu lăsăm ca lucrurile acestea să se întâmple”. Dependența noastră de tehnologie are, de asemenea, consecințe asupra sănătății mintale, după cum observă dr. Lightman: “Depresia în rândul adolescenților a crescut de când a apărut internetul.” Tehnologia de care suntem înconjurați ne permite să ne umplem fiecare moment cu stimulare senzorială și acest lucru are consecințe dăunătoare asupra sănătății mintale. Ne privăm pe noi înșine de “acea necesară reumplere a minții care vine în urma faptului că nu faci nimic special.”

Ne privăm pe noi înșine de ceea ce Josef Pieper numea tihnă, acea dispoziție receptivă spre realitate, care face poezia și filozofia posibilă. Cei care au un suflet tihnit sunt receptivi la frumusețea lumii din jurul lor și plini de uimire față de cauzele ei. O astfel de receptivitate este importantă pentru sănătatea noastră mintală. Atunci când suntem foarte ocupați, neglijăm cultivarea bogăției interioare care face parte din viața sănătoasă și înfloritoare.

Dr. Lightman se îndreaptă către industria sănătății pentru a găsi o soluție la neglijarea timpului pierdut de către societate: “Industria sănătății – în acest caz domeniul psihologic – va trebui să demonstreze răul pe care-l provocăm sănătății noastre mintale la fel cum am înțeles in cele din urmă că provocăm rău sănătății noastre fizice fumând”. Analogia este puternică: la fel cum fumatul amenință trupul, munca constantă și dependența de tehnologie amenință mintea. Psihologii au început să examineze legătura dintre tehnologie și sănătatea mintală. Un articol recent din Clinical Psychology Science scrie că “adolescenții care petrec mai mult timp pe rețelele de socializare și dispozitivele electronice precum smartphone-urile aveau mai multe șanse de a semnala probleme ale sănătății mintale, iar adolescenții care au petrecut mai mult timp în activități care nu implică ecranele (interacțiunea socială în persoană, sportul sau exercițiile fizice, teme de casă, publicații tipărite și frecventarea serviciilor religioase) erau mai puțin predispuși la astfel de probleme.”

Suntem în mijlocul unei crize a sănătății mintale și tehnologia, în ciuda tuturor beneficiilor ei, contribuie la această criză. Poate că industria sănătății ne va putea ajuta să vedem problema și să tragem un semnal de alarmă – câțiva primi pași neprețuiți – însă nu are profunzimea filosofică pentru a ne ajuta să restaurăm timpul liber și tihnit.

Educația liberală are o astfel de profunzime. Până la urmă, unul dintre scopurile ei este să cultive o astfel de bogăție interioară, să formeze studentul astfel încât să nu fie concentrat doar pe productivitate. Persoana cu o educație liberală are o bogăție a vieții interioare care-i permite să piardă timpul cu folos, să piardă timpul contemplând frumusețea unui sonet shakespearian sau meditând la un eseu tomistic. O astfel de contemplație ne reumple mintea și contribuie la fericire.

Cum face educația liberală lucrul acesta? Bineînțeles, cei care aparțin instituțiilor dedicate educației liberale muncesc. Scriu și citesc, au proiecte și termene limită și produc. Însă toate acestea sunt în slujba cultivării sufletului, a ceea ce John Henry Newman numește “obiceiul filozofic al minții” și Simone Weil “atenție”. Weil spunea: “Dezvoltarea capacității de atenție formează adevăratul scop și aproape singurul interes al studiului”. Educația liberală cultivă atenția față de realitate și un obicei al minții care este receptiv la revelațiile frumuseții și înțelepciunii. Educația liberală trezește și crește dorința pentru acea atenție interioară. Profesorii de educație liberală, trăind o astfel de viață plină de atenție, au un rol esențial în trezirea acestei dorințe în studenții lor. Educația liberală, acel fel de educație care este preocupată în special cu fericirea omului, înzestrează studenții cu o bogăție interioară care este esențială pentru dobândirea fericirii despre care îi învață.

Poate că toate acestea par sentimentale sau naive. Însă avem mărturia diferențelor extraordinare pe care le poate face un suflet rafinat în cele mai negre circumstanțe. În “Omul în căutarea sensului vieții”, Viktor Frankl vorbește despre cum o viață interioară plină i-a ajutat pe cei din lagărele de concentrare să supraviețuiască: “Oamenii sensibili care erau obișnuiți cu o viață intelectuală bogată au suferit mai mult (aveau adesea o constituție fizică mai delicată), însă răul produs sinelui interior a fost mai mic. Erau capabili să se retragă din circumstanțele teribile în care se aflau, într-o viață a bogățiilor interioare și a libertății spirituale.” Dacă sufletul îmbogățit oferă protecție și bogăție în mijlocul unor astfel de orori, cu siguranță că poate face lucrul acesta în mijlocul încercărilor obișnuite ale vieții.

Având în vedere puterea de restaurare a educației liberale, aceia dintre noi care sunt consacrați apărării ei au o oportunitate retorică. Până la urmă, puterea de convingere se bazează pe binele comun atât al retoricianului, cât și al audienței acestuia. Avem binele comun al sănătății mintale, sănătate care înseamnă mai mult decât descotorosirea de nevroze, înseamnă obținerea unei păci interioare și a unei bogății care ne eliberează de tirania modernă a productivității. Nu recomand educația liberală ca un leac pentru toate problemele mintale, ca și când Shakespeare ar putea preveni sau vindeca schizofrenia cu toate acestea. Shakespeare ne poate ajuta să cultivăm o minte care poate să irosească timpul cu folos, să cutreiere și să mediteze fără a avea un scop în sine, o minte care nu caută mereu să împlinească pretențiile rețelelor de socializare sau a slujbei. Apărătorii educației liberale pot să se alăture celor din domeniul sănătății, care văd criza sănătății mintale și văd educația liberală nu ca un panaceu, ci ca o unealtă esențială pentru a obține libertate interioară și pace.

O astfel de apărare nu reduce educația liberală la o utilitate: obține o educație cuprinzătoare, interdisciplinară, deoarece te va ajuta să te simți mai puțin anxios. Mai degrabă ne îndrumă către rolul pe care educația liberală îl are în dezvoltarea omului. Oamenii nu sunt numai producători, ci sunt iubitori de frumos și contemplatori ai adevărului. De asemenea, pierd timpul. Nu au un scop în plimbările lor. Se plimbă încet, își țin ochii deschiși și inteligența la îndemână.

Tiffany Schubert, The Imaginative Conservative

Sursa foto: Photo by Birmingham Museums Trust on Unsplash