Economisire în țara caselor cu WC-ul în fundul curții

Doamna Ursula von der Leyen a dat niște sugestii destul de ferme europenilor: să găsească metode mai creative ca să economisească energia electrică, gazul, petrolul și lemnul. Idei precum scăderea temperaturii în case la 19 grade celsius, interzicerea reclamelor luminoase pe stradă, reducerea iluminatului public în anumite zone, oprirea încălzirii în spații nelocuite (cămări, spații tehnice, casa scării), amînarea evacuării toaletei pînă se adună mai multe materii (tragem apa de 2 ori pe zi, dimineața și seara), deja celebrul „duș în doi”, renunțarea la mașină pentru drumurile scurte, toate acestea au devenit subiect de glume, meme, iritare, discuții aprinse. Germanii, austriecii, elvețienii tind să fie complianți și solidari. M-aș mira tare să nu!

Pe mine mă interesează ce se va întîmpla la noi. Românii, mai ales cei din generația mea, decrețeii, fac glume presărate cu puțin cinism, încrezători că noi vom rezista, că am mai trecut pe acolo, că Ceaușescu nu ne ruga să facem duș în doi, ci ne oprea apa de la rețea; nu ne ruga să stingem becurile, ne oprea curentul; nu ne dădea sugestii, ci lua măsuri, ne lua confortul și acolo unde acesta ar fi fost posibil. Fiecare atunci rezista cum putea. Fiecare pentru el. Comunismul ne-a învățat cîinoși, ne arătăm gingiile dacă cineva ne privește osul.

Ce uită generația decrețeilor este că o parte din România s-a schimbat, o altă parte, nu. Există astăzi mai multe Românii suprapuse: este România urbanizată a generației 18-30 de ani, care n-a cunoscut nimic din lipsurile pe care noi le-am îndurat; apoi România adulților activi între 30-50 de ani, care s-au mutat în pandemie în zonele din jurul marilor orașe; România pensionarilor (mă refer la cei fără pensii speciale) din blocurile construite pe vremea comunismului; România rurală a satelor părăsite de tineri.

Cîteva primării ale unor orașe mari anunță că nu au resurse pentru încălzire pentru iarna care va veni decît în proporție de 60-70%. Ce înseamnă asta? Că oamenii vor tremura în apartamente, se vor încălzi cu radiatoare electrice, că rețeaua electrică va fi suprasolicitată și poate ceda pe alocuri. România IT-iștilor va cunoaște pentru prima dată lipsa. România pensionarilor va îndura scrîșnind din dinți și mulți dintre ei, din păcate, ne vor părăsi în această iarnă. România mutaților la case vor  descoperi curînd că acele construcții de cîte 250m²-300m² sînt mai greu de încălzit decît de răcit și vor descoperi viața într-o singură cameră. Toate acestea în contextul în care profiturile prestatorilor de energie rămîn neatinse. România de la bloc se uită în vecini, la Ungaria, la măsurile pe care guvernul țării vecine le-a luat în privința plafonării profiturilor, pentru a trece criza, și visează la un guvern care să nu îi stingă becul.

Dar mai este o altă Românie, o felie din acest sandwich care va sta precum a fost. Este România care trăiește în case din chirpici, cu un singur rînd de geam la fereastră, cu WC-ul în fundul curții, cu apă din fîntîni, care seacă atunci cînd este secetă (cum s-a întîmplat acum), cu familii compuse din 6-8 persoane, care se înghesuie într-o singură cameră, în jurul unei sobe care arde cu lemne și cărbuni, o Românie care face baie în covată, în bucătărie, cîte doi copii în aceeași apă, apoi adulții, pe rînd, pînă la 3 spre dimineața de Duminică, pentru a fi curați la slujba de la Biserică.

Ce mesaj are pentru ei doamna Ursula? Ei ce să mai economisească? Casele cu WC-ul din fundul curții sînt cele mai profitabile economic. Folosesc energie regenerabilă, nu folosesc gaz, apa este folosită la minim.

Un lucru lipsește din tot acest tablou: SOLIDARITATEA. Istoria ne-a arătat, din păcate, că atunci cînd civilizațiile cad, cînd confortul este redus la minim, cînd ne este atinsă zona de siguranță alimentară și a habitatului, ne sălbăticim. Homo homini lupus est. Omul devine fiară pentru celălalt.  Restul Europei va fi compliant la măsurile cerute din motive bine întemeiate în cultura sa spirituală. „Româniile” din România vor înclina capul scrîșnind din alte motive întemeiate în istoria noastră complicată.

Probabil România rurală, cea a caselor cu WC în curte, va rezista cel mai bine în următoarea perioadă și vom ieși aproape toți în primăvară, dar mai sălbăticiți, mai egoiști, mai înrăiți, mai dezbinați? Sau poate această criză va produce un miracol al solidarității, unirii și al acțiunii? Vom fi la fel de ușor de păcălit de politicieni populiști, care ne vor permite becul aprins și calorifere căldicele sau ne vom trezi „din somnul cel de moarte”, despre care ne este scris imnul, pe care îl cîntăm în disperarea de a ne deștepta de peste 30 de ani încoace?