După 80 de ani, “Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” încă merită să fie citită

C.S. Lewis se temea că “Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tanar” vor fi exilate “în camerele nelocuite, pentru a trăi o viață de liniște netulburată”. Însă cartea s-a vândut bine, iar în cei 80 de ani de la publicarea ei, seria de scrisori scrise de un diavol senior, Sfredelin, către subalternul său, Amărel, rămâne permanent pe lista de bestselleruri creștine.

Ideea scrierii acestei cărți i-a venit lui Lewis stând în biserică. Într-o scrisoare din 1940 adresată fratelui său, Warnie, Lewis scrie: “Înainte ca serviciul să se fi terminat (…), mi-a venit o idee de carte, despre care cred că va fi folositoare și interesantă. Se va numi ‘Ca de la un diavol la altul’ și va conține scrisori de la un diavol pensionat către unul mai tânăr, care abia a început să lucreze cu primul ‘pacient’.”

Lewis a întrebuințat amestecul puternic de folositor și captivant pentru a crea o carte care este plină de învățăminte pentru viața de zi cu zi de urmaș al lui Cristos și – datorită personalității pompoase și spilcuite a lui Sfredelin -, plină de umor pentru orice cititor.

O poveste fermecătoare pentru cititorii necreștini

Înainte să apară sub forma unei cărți, “Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” a fost publicată într-o serie de 31 de episoade într-un hebdomadar religios, cunoscut ca “The Guardian” (neavând nicio legătură cu publicația engleză modernă cu același nume). Prima scrisoare a fost publicată în 2 mai 1941. Volumul care cuprindea toate cele 31 de scrisori a fost publicat în februarie 1942.

Deși inițial a fost populară printre cititori, unii dintre ei nu au priceput întru totul conceptul subiacent al cărții. Un preot din provincie și-a retras subscripția, deoarece sfaturile lui Sfredelin către Amărel i se păreau “nu numai eronate, ci de-a dreptul diabolice”. În pofida părerii preotului confuz, Lewis credea că “succesul cărții depinde de atragerea cititorului obișnuit într-o autocunoaștere serioasă, sub pretextul că este un fel de glumă”.

Când, de exemplu, frustratul Sfredelin se preschimbă într-un miriapod, cititorului îi va scăpa un chicotit. Însă umorul lui Lewis și felul în care se folosește de demon pentru a inversa sarcastic adevărul are un scop. Scopul este ca cititorul să își vadă propria reflexie în succesele lui Sfredelin , chiar dacă recunoașterea lor e dureroasă. “Cititorul necreștin”, scrie Lewis “este cel pe care vreau să-l prind, mai cu seamă.”

De folos pentru creștinii care se luptă cu păcatul

Este incert dacă cititorii cărții lui Lewis rămân cei “necreștini”, la care a vrut sa ajunga inițial. În cultura noastră din ce în ce mai seculară, este mai probabil că majoritatea cititorilor fac parte dintr-un context creștin (sau cel puțin sunt înclinați către unul). Însă pentru toți, “Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” sunt acum, mai mult ca niciodată, de o valoare inestimabilă.

Isus ne reamintește în Matei 24:12 că fărădelegea se va înmulți pe măsură ce timpul se îndreaptă către final. Trăim într-o lume înțesată de ispite. Pentru creștinii din ziua de azi, cartea face un mare serviciu. Le oferă un ghid prin care pot evita capcanele subtile întinse de diavol.

O capcană care iese la iveală mereu în carte este modul în care Sfredelin răstălmăcește adevărul obiectiv. Nu numai că un demon înșală, dar înțelege că o minciună este mult mai puternică dacă are în ea un sâmbure de adevăr. Sfredelin îi spune protejatului său că este în regulă să-și încurajeze pacientul să se căsătorească, dacă căsătoria este cu o persoană care nu Îl urmează pe Dumnezeu. Este în regulă să-l încurajeze să frecventeze biserica, dacă doctrina acesteia este dăunătoare: “O religie moderată este la fel de bună pentru noi ca niciun fel de religie – și mult mai amuzantă”. Chiar și încurajarea creștinismului este în regulă, atâta timp cât rămâne o parte nesemnificativă a vieții pacientului, și nu un angajament de o viață întreagă.

Care dintre noi nu este demascat datorită ispitelor reale descrise atât de profetic?

Dacă nu ai citit până acum “Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” sau a trecut ceva timp de când ai facut-o ultima oară, împlinirea celor 80 de la publicarea ei poate fi un motiv să o iei de pe raft. Făcând așa, poți evita o capcană de-a lui Sfredelin, după cum îi spune lui Amărel: “Ciudat cum în imaginația muritorilor noi suntem cei care le băgăm în cap tot felul de lucruri: în realitate, noi cel mai bine lucrăm ferindu-le mintea de prea multe idei.”

Joseph A. Kohm Jr., The Gospel Coalition