„În unii Psalmi, spiritul de ură care ne izbește în față este asemenea căldurii de la gura unui cuptor”, remarca C.S. Lewis. Mărturisesc și eu că, încă de la începutul vieții mele de credință, am simțit cum aceste texte biblice mă scot din zona de confort. Mă tulbură și mă înspăimântă blestemele psalmiștilor, rugăciuni de imprecație în care Îi cer lui Dumnezeu să zdrobească dinți, să rupă brațe, să omoare, într-un cuvânt, să pedepseasă în moduri specifice lui Tomas de Torquemada (faimosul inchizitor catolic de sec. XV).
Nu de mult, însă, am primit un mesaj interesant din partea unui prieten care îmi spune că „în contextul războiului din Ucraina acești psalmi au devenit foarte relevanți”. În ce sens, mai exact? În sensul în care privind atrocitățile acestui război se nasc în noi, cel puțin parțial, trăirile interioare ale psalmiștilor. Indignarea la vederea nedreptății, mânia observând răutatea, compasiunea față de victime amestecată cu furie împotriva agresorilor, ochii înlăcrimați pentru cei ce suferă și totodată maxilarul încleștat de ură.
“Ah, îmi vine să îl/o/îi omor cu mâna mea!”. Este foarte probabil ca cel puțin odată în viață, dacă nu chiar de mai multe ori, să fi gândit asta, cu voce tare sau nu. Cât este de sfântă și creștinească o astfel de atitudine, rămâne de văzut. Dar cu siguranță este una perfect omenească. E greu, după ce ai vizitat Auschwitzul, să nu te bucuri de moartea lui Hitler. Nu este ușor să asculți rapoartele despre masacrul din Bucea, să auzi despre femei violate, copii abuzați, oameni uciși, fără a te revolta încordând pumnii de nervi.
Interesant este că și cei mai pașnici oameni au uneori astfel de trăiri. Citeam, nu foarte de mult, pe blogul lui John Pavlovitz, un cunoscut teolog liberal: “Nu sunt sigur despre existența iadului, dar recunosc că astăzi, într-un mod ciudat, nădăjduiesc să existe”. El continuă spunând că speră într-o justiție în care toți cei care își găsesc plăcerea în rău și în suferința celor vulnerabili să plătească cu rușine și durere. Conform Bibliei, am putea spune că e și ceea ce Dumnezeu intenționează în dreptatea Sa, de aceea și psalmistul se roagă
potrivit.
„Dar Tu vezi; căci Tu privești necazul și suferința, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit și Tu vii în ajutor orfanului. Zdrobește brațul celui rău, pedepsește-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!” (Psalmii 10:14-15)
„Tu urăști pe cei ce fac fărădelegea și pierzi pe cei mincinoși; Domnul urăște pe oamenii care varsă sânge și înșală. Lovește-i căci sunt vinovați!” (Psalmii 5:5-6,10)
„Dacă cel rău nu se întoarce, Dumnezeu Își ascute sabia, încordează arcul și ochește.” (Psalmii 7:12)
În fond, ceea ce reiese din aceste rugăminți este un acut, justificat și chiar aprig simț al dreptății. Un om care este răscolit în inima lui și se răscoală înaintea lui Dumnezeu împotriva abuzatorului, a opresorilor, mediind justiția divină în favoarea nevinovaților. Și ca să închei tot cu o notă a la C.S. Lewis, aș spune că acești psalmiști blestemau așa de aprig pentru că
luau mult mai în serios răul din lume, dreptatea și erau mult mai sensibili la situația victimelor. Compasiunea e uneori animată și de revolta față de rău.
Ce este însă sigur este că avem nevoie de energia aceasta. O putem converti, o putem încreștina, dacă vreți, sau spuneți-i dvs cum vreți (demitiza, exorciza etc). O putem dezbrăca de elementul formal tipic unei culturi antice, războinice, violente, și îmbrăca în alte haine, mai adecvate. Dar să nu pierdem, să nu pierdem mânia, să nu pierdem indignarea, să nu pierdem revolta, să nu pierdem spiritul aprig, căci este și spiritul lui Hristos la vederea suferinței și nedreptății. Este energia de care e nevoie pentru a face binele. Nu ne permitem să fim indiferenți, nici „cuminți”, nici apatici.
“Atunci, rotindu-Și privirile cu MÂNIE peste ei și MÂHNIT (indignat) de împietrirea inimii lor, (Isus) a zis omului: „Întinde-ți mâna!” El a întins-o, și mâna i s-a făcut sănătoasă.” (Marcu 3:5)
Sursa foto: Photo by Marcus Woodbridge on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter