Dreptatea Mielului (2) – meditație din Apocalipsa 16

La fel ca pecețile și trâmbițele, în ultimă instanță, potirele vin de la Dumnezeu. Există însă și diferențe semnificative între judecățile reprezentate de peceți și trâmbițe și cele reprezentate de potire. Observăm că în cazul potirelor nu există nicio pauză între cel de-al șaselea și cel de-al șaptelea potir (înainte de cea de-a șaptea pecete, am avut pecetluirea poporului lui Dumnezeu, iar înaintea celei de-a șaptea trâmbițe am avut mărturia bisericii.) Cel mai important însă, spre deosebire de cele șapte peceți și cele șapte trâmbițe, judecata aceasta este completă și finală.

Completă (1). Pecețile afectează a patra parte (6:8), iar trâmbițele a treia parte (8:7). Probabil, dacă cele șapte tunete nu ar fi fost oprite, acestea ar fi afectat a doua parte, jumătate. Potirele afectează însă totul, în așa fel încât, în cele din urmă, chiar universul se dezintegrează (v. 20).

Finală (2). Pecețile și trâmbițele au inclus o chemare la pocăință (9:20-21), dar potirele ne vorbesc despre o judecată finală (15:1). Cele șapte potire nu mai au un scop pedagogic, ci doar retributiv. Acestea au o funcție diferită, aceea de a institui și de a duce la îndeplinirea finală, definitivă, dreptatea lui Dumnezeu. Odată ce cel de-al șaptelea potir este vărsat, se aude un glas puternic: „S-a isprăvit.”

Capitolele 12-14 au portretizat istoria umană ca o confruntare între femeie și balaur, între poporul lui Dumnezeu și Satan. Ne-a fost pusă înainte o alegere: ne vom închina balaurului sau lui Dumnezeu? (13:14-15 și 14:6-7). Care este rezultatul acestei hotărâri? Potrivit 15:2-4, cei care au biruit balaurul cântă cântarea lui Moise și a Mielului, ca un act de închinare înaintea lui Dumnezeu. Dar, potrivit 16:9-11, ceilalți oameni nu se pocăiesc. La fel ca Faraon în timpul urgiilor din Exodul, judecățile lui Dumnezeu nu slujesc decât pentru a conduce la împietrirea inimilor lor. În loc ca aceștia să se închine lui Dumnezeu, Îl hulesc (v. 21). Există oameni din orice neam care aduc închinare lui Dumnezeu (7:9-10). Dar există oameni din orice neam care refuză să Îi aducă închinare lui Dumnezeu. Mulți aleg moartea în loc să se închine înaintea Lui.

Observăm, atunci când privim la îndeplinirea dreptății lui Dumnezeu, că oamenii primesc ceea ce se potrivește cu fărădelegile săvârșite. Cei care au acceptat semnul fiarei primesc pe trupul lor „o rană rea și dureroasă” (16:2). Marea și râurile s-au făcut sânge, astfel că cei care au vărsat sânge sunt obligați să îl bea. Versetul 6 subliniază justețea acestei pedepse prin exclamația: “Și sunt vrednici!”. Astfel, cele șapte potire confirmă că judecățile lui Dumnezeu sunt drepte. Mesajul Cerului vine să confirme, ca un ecou, acest adevăr: „Și am auzit altarul zicând: ‘Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate și drepte sunt judecățile Tale!’”(v. 7). Același refren îl întâlnim și în capitolul precedent. După cum Moise și poporul au cântat după ce Dumnezeu i-a izbăvit de cele zece urgii, poporul lui Dumnezeu care a fost izbăvit de cele șapte potire îi cântă.

Dumnezeu este „Drept și Adevărat” în salvarea pe care o oferă prin Domnul Isus Hristos, dar este drept și adevărat și în judecățile pe care le aduce la îndeplinire. Dumnezeu rămâne drept în mântuire pentru că nu trece păcatul cu vederea, ci l-a pedepsit în Cel care este „Mielul lui Dumnezeu.” După ce oferă oamenilor posibilitatea de a se pocăi însă, Dumnezeu va oferi celor care nu se pocăiesc ceea ce merită. Stăm deci în fața chemării la pocăință. În același timp, ne mângâiem conștientizând că, în cele din urmă, dreptatea va fi înfăptuită pe pământ.