Psalmul 51 este unul dintre psalmii care conține indicații legate de contextul istoric în care a fost compus. Astfel, aflăm că David rostește această rugăciune după ce profetul Natan îl mustrase cu privire la păcatul cu Bat-Șeba. Psalmul conține una dintre rugăciunile de pocăință pe care David le înalță cu acea ocazie. Este însă surprinzător că David trimite această rugăciune de pocăință „către mai marele cântăreților” (vezi prologul psalmului). David rămâne un model pentru noi, prin faptul că a avut curajul să își facă pocăința publică. Mai mult, pentru că au fost consemnate și trimise spre păstrare, cuvintele pocăinței lui au fost folositoare pentru nenumărate generații de creștini care au căutat cu smerenie și pocăință Fața lui Dumnezeu.
O analiză verset cu verset a psalmului este imposibilă în spațiul scurt al acestui devoțional, dar vom sublinia versetul 4: „Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta.” Împăratul David înțelege un lucru esențial: că adulterul săvârșit cu Bat-Șeba și crima odioasă de care a fost urmat, ipocrizia și încercarea de a camufla totul, că păcatul său, în toată complexitatea lui hidoasă, are de-a face în primul rând cu Dumnezeu. David înțelege că salvarea aparențelor în fața națiunii nu îl ajută cu nimic, dacă nu primește iertarea lui Dumnezeu și nu se întoarce în mod autentic la Dumnezeu. Să mai pomenim și faptul că David înțelege că nu va putea compensa nelegiuirea sa prin mulțimea jertfelor (vezi psalmul 50, de ieri) și că nimic nu poate compensa pocăința unei inimi zdrobite: Dacă ai fi voit jertfe, Ți-aș fi adus:/ dar Ție nu-Ți plac arderile de tot./ „Jertfele plăcute Lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit:/ Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită” (vezi v. 16 și 17).
Da, Slavă Domnului, David înțelege care este calea de întoarcere din cădere Sa. Aceasta spre deosebire de predecesorul său, Saul, care, atunci când cade, manifestă o atitudine radical diferită. Iată ce ne spune 1 Samuel 15:30: „Am păcătuit! Acum, cinstește-mă în fața bătrânilor poporului meu și în fața lui Israel.” Se pare că Saul nu este interesat atât de mult de recuperarea unei relații autentice cu Dumnezeu”, ci de recuperarea (sau protejarea reputației) în fața conducătorilor națiunii.
După ce David păcătuiește cu Bat-Șeba, ne întrebăm cum poate să fie acesta „un om după inima lui Dumnezeu”? Ba mai mult, de ce nu îl leapădă Dumnezeu ca pe Saul? Răspunsul îl oferă psalmul 51 care poate fi sintetizat într-un singur cuvânt: POCĂINȚĂ. Nu una de fațadă, ci cu toată inima. O pocăință autentică. Doar prin pocăință putem intra și rămâne într-o relație autentică cu Dumnezeul nostru. De aceea, citește și re-citește acest psalm, întrebându-te dacă semnele pocăinței autentice există și în viața ta. Chiar așa: ar fi timpul să ne întrebăm când am stat ultima oară, cu inima zdrobită înaintea Domnului, din pricina păcatelor din viața noastră? Dacă nu ne mai amintim… putem începe cu psalmul 51.
Photo by Jordan McQueen on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter