Dorinţele actuale şi cuvintele străvechi

Alimentând insatisfacţia şi nemulţumirea

Societatea noastră este o societate de consum, cu o economie de consum. Publicitatea ne bombardează cu mesaje de genul “măreşte-ţi aria nevoilor tale şi cere mai mult”. Să doreşti, să obţii şi să ai – ni se spune că înseamnă adevărata libertate. După cum psihiatrul Richard Winter a explicat în cartea sa Still Bored in a Culture of Entertainment, publicitatea “doreşte ca nenumăratele reclame şi cataloage să crească în tine insatisfacţia şi nemultumirea referitoare la casa ta, maşina ta, trupul tău, hainele tale – cu alte cuvinte, să aţâţe în tine dorinţa de a avea mai mult.”

A avea mai mult nu satisface niciodată

Ceea ce nu ţi se spune este faptul că a avea mai mult nu satisface niciodată. Cu ani în urmă, un prieten creştin bogat a cumpărat un automobil nou, marca Mercedes Benz, de culoare albă – unul cu adevărat mare. Era extrem de încântat până când s-a oprit în dreptul unui automobil de acelaşi tip, dar de culoare albastru-cerneală. Insatisfacţia şi invidia l-au lovit ca… un Mercedez Benz mare, de culoare albastru-cerneală. Experienţa prietenului meu este, desigur, “rară precum nisipul în deşert”. Natura noastră păcătoasă este în mod natural pizmaşă şi o reclamă bine aleasă ne alimentează dorinţele pentru mai mare, mai bun, mai rapid şi mai mult.

Câmpul spiritual de bătălie

După cum s-a dovedit, împărţim acest câmp spiritual de bătălie cu toţi creştinii, din toate timpurile. Că Dostoievski, din secolul al XIX-lea, ar fi putut scrie săptămâna trecută acele cuvinte rostite de Fr. Zosima, n-ar fi fost, dacă stăm să reflectăm, deloc surprinzător. “Trei lucruri sunt necesare pentru mântuirea unui om” – a scris Sf. Toma de Aquino în secolul al XIII-lea – “să ştie ce trebuie să creadă, să ştie ce trebuie să dorească, şi să ştie ce trebuie să facă” (subliniere intenţionată).

Reorganizând propriile dorinţe

În cartea sa, The Noonday Devil: Acedia, the Unnamed Evil of Our Times, Jean-Charles Nault evidenţiază cinci paşi pentru reorganizarea dorinţelor noastre, după modelul Părinților Deșertului. În primul rând, căinţă. Căinţa este, aşa cum scrie Nault, “recunoaşterea faptului că ai nevoie să fii mântuit, că nu poţi face asta singur.” Dacă ne trezim că suntem prinşi în capcana dorinţei, consumului, nefericirii şi a altor dorinţe, trebuie să plângem înaintea lui Dumnezeu şi să cerem eliberare. În al doilea rând, trebuie rugăciune și muncă. După ce şi-a satisfăcut toate poftele, extrem de bogatul autor al cărţii Eclesiastul a observat că “Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor; dar şi faptul că un om mănâncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 3:12-13; n.t. în traducerea Dumitru Cornilescu). Trezeşte-te devreme şi roagă-te. Fă-ţi toată treaba avându-L pe Dumnezeu în minte. La masă, rostește binecuvântarea. Încheie ziua cu rugăciune. Şi pacea va veni peste tine. În al treilea rând, practică împotrivirea. Isus, nelăsându-Se ispitit (Matei 4:1-11, Luca 4: 1-13), i S-a împotrivit Satanei cu Scriptura.Ar trebui să facem la fel. Atunci când o dorinţă nepotrivită sau care nu este de folos ne apare în gând, să ne împotrivim cu Scriptura. Amintește-ți că “Omul nu trăieşte doar cu pâine” (Deuteronom 8:3), înlocuind cuvântul “pâine” cu dorinţa care a apărut. În al patrulea rând, aminteşte-ţi de moarte. Care va fi atunci cel mai nou sau cel mai grozav dispozitiv? Sau cele mai noi haine? Ori acea afacere ilicită? Sau orice altceva ce noi, cu ajutorul reclamelor, “trebuie să avem”, repetând prosteşte cuvintele “Atunci aş fi cu adevărat fericit”. În mod ironic, moartea ne aduce ceea ce ne dorim cel mai mult: pe Dumnezeu (Raiul) sau ceva, orice altceva (Iadul). În cele din urmă, Părinţii recomandă perseverenţa (ὑπομονή). Aceasta, scrie Nault, “nu este stoicism ci, mai degrabă, îndelungă răbdare în ochii lui Dumnezeu”. Suntem destinaţi gloriei şi împlinirii acelei dorinţe pentru o fericire nesfârşită pe care a pus-o Dumnezeu în noi. Aceasta este speranţa noastră şi Sfântul Apostol Pavel le spunea celor din Roma (Romani 8:25): “Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare [ὑπομονή].”

O cale mai bună

Fr. Zosima a identificat aceleaşi minciuni pe care le credem astăzi despre natura umană, libertate şi alte lucruri lumești. În loc să ne aducă libertate (după cum se promovează), “măreşte-ţi aria nevoilor tale şi cere mai mult” ne aduce izolare, suicid, invidie şi crimă, împreună cu dizolvarea societăţii, aşa cum istoria Rusiei după Dostoievski a demonstrat, iar noi părem că învăţăm din nou acea lecţie. E timpul să explorăm – şi să ajutăm vecinii noştri să exploreze – o cale mai bună și diferită. După cumargumenta Sfântul Apostol Pavel “Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. (Coloseni 3:1-2, traducerea Dumitru Cornilescu).  Autor Dr. James Tonkowich, colaborator la The Stream, este scriitor independent, vorbitor şi comentator pe teme spirituale şi religioase. El este autorul cărţii The Liberty Threat: The Attack on Religious Freedom in America Today şi a cărţii Pears, Grapes, and Dates: A Good Life After Mid-Life. Jim este Directorul Departamentului de Învăţământ la Distanţă al Colegiului Catolic din Wyoming şi este gazda podcastului săptămânal al colegiului – “The After Dinner Scholar.”