Domnul se va lupta pentru voi! – meditație din Iosua 6

Semnele sunt încurajatoare: „Ierihonul era închis și întărit de teama copiilor lui Israel. Nimeni nu ieșea din el și nimeni nu intra în el” (vezi v. 1). Ceea ce urmează este însă ciudat. Așteptarea noastră ar fi să asistăm la detalierea unei strategii militare. Aceasta va apărea mai târziu, în Iosua 8, dar nu aici! Instrucțiunile de aici presupun înconjurarea cetății. Nu doar oamenii înarmați, armata, trebuie să o înconjoare, ci și șapte preoți cu trâmbițe și alți preoți care să poarte Chivotul Domnului. Practic, chivotul Domnului este menționat de opt ori în doar câteva versete. Poporul nu trebuie să lovească zidurile sau porțile cetății și nici nu trebuie să le asalteze. Trebuie doar să respecte instrucțiunile primite, cu promisiunea că acestea vor cădea în fața lor: „Atunci zidul cetății se va prăbuși” (vezi v. 5). Înainte ca zidurile să cadă, Iosua exclamă: „Strigați, căci Domnul v-a dat cetatea în mână!” (vezi v. 16). În concluzie, poporul nu face ca cetatea să cadă, ci asistă la căderea acesteia. Este lucrarea minunată și plină de putere a lui Dumnezeu. După căderea zidurilor, ei sunt chemați să lupte, să pună mâna pe ea, dar în faza cea mai dificilă a luptei sunt martori, nu actori.

Să punctăm concluziile:

În primul rând, în cadrul primei lupte pentru cucerirea Canaanului, evreii și Iosua înțeleg că Domnul este cu ei. Cum altcumva ar putea fi explicată căderea zidurilor?

În al doilea rând, evreii și Iosua înțeleg că țara va fi cucerită prin puterea Domnului. Prima luptă nu are menirea de a le imprima în minte o strategie militară, ci mai degrabă să îi învețe să se teamă de Domnul.

În al treilea rând, învățăm că, atunci când Domnul te părăsește, nu mai ai parte de nicio protecție și orice încercare de a te apăra este sortită eșecului. Ierihonul era o cetate impunătoare, dar zidurile cad la pământ și îi lasă pe locuitorii ei fără apărare. O lecție de care societatea noastră mândră ar trebui să țină seama.

În al patrulea rând, singura scăpare rămâne mereu credința, iar Rahav ne slujește în acest sens ca pildă. Toți locuitorii Ierihonului se tem de evrei, de Dumnezeul lor și de judecata ce vine. O femeie însă alege, prin credință, să se alipească de poporul și Dumnezeul Acesta. Ea singură supraviețuiește. Nu doar supraviețuiește… numele ei rămâne consemnat în istoria lui Dumnezeu, O vom reîntâlni în Matei 1 și Evrei 11.