Nu l-am cunoscut personal, dar, din datele primite, ai fi zis că îl cunosc ca pe
un frate apropiat. În facultate era orientat, empatic, fâșneț, devotat și mereu
cu gândul la alții până… până ce și-a început cariera. La început câștiga
puțin și era nevoit să lucreze ore suplimentare pentru „a-și întreține
familia.” Cu timpul, a crescut salariul și, odată cu el, au crescut pretențiile, aspirațiile, mofturile. Din omul altruist, mereu atent la cei din jur, a
devenit încet, încet un ”workaholic” egoist; și încă unul convins că tot ce face
face pentru familie, pentru frați, pentru semeni, pentru Dumnezeu. Vorba
unui prieten: percepția este mai importantă decât realitatea.
În industria în care muncea era privit ca liderul ideal și dat drept exemplu în
mai toate ședințele. Chiar era de invidiat. Era bogat. Deștept. Informat.
Perseverent. Responsabil. Sârguincios. Vizionar. Ai fi zis că i-a pus Dumnezeu
mână în cap. Realitatea? În câțiva ani, liderul nostru mult elogiat și-a pierdut
prietenii, familia și, cel mai trist, a rupt legătura cu Dumnezeu. Scuza?
Timpul. Timpul ăsta „blestemat”. Nu-i mai ajungeau orele. Ar fi făcut orice să mai adauge măcar două ore la zi.
În cele mai multe cazuri în viață, suntem somați să facem o alegere clară,
hotărâtoare… CARIERA SAU OAMENII?
Pentru mine, idealul nu este omul amintit la început, liderul corporatist
mereu frământat de ideea de progres carieristic, de promovare, de urcare în
grad. Mai degrabă aș călca pe urmele apostolului Pavel, care la apogeul carierei sale, pune omul mai presus de
oportunități. Apostolul a înțeles următoarele:
Cariera se duce, oamenii rămân.
Cariera este efemeră, Dumnezeu este peren.
Cariera este iluzorie.
Acum ești, ai, faci… Mâine? Mâine se duce totul de râpă. O decizie greșită.
O faptă nesăbuită. Un gând neinspirat pus în practică și totul se năruie. Și
realizezi în final că tot la oameni te întorci. La soț, la soție. La copii. La prietenii
din copilărie. La vechile nostalgii. La Dumnezeu, autorul vieții.
Ca soț, părinte și pastor eu am ales. Te sfătuiesc să fii înțelept în alegerea pe
care o faci. La sfârșitul unei zile geroase îți vei pleca capul pe perna moale și,
după o rugăciune fulger, va trebui să alegi din nou: carieră sau relații
semnificative?
Adrian Vlad, pentru Edictum Dei
Sursa foto: Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter