Dilema Netflix

De la libertatea nelimitată + alegeri maximale = frustrare (nu fericire)

Are dreptate și acest lucru ne arată unde ne aflăm în cultura occidentală. Condiția “post-liberală” în care ne aflăm este strâns legată, după părerea mea, de dilema alegerilor. Cu alte cuvinte, când ființele umane au acces la libertate deplină, autodeterminată și asociată cu opțiuni nelimitate, rezultatul cel mai des întâlnit va fi frustrarea, nu fericirea. De ce? Din cauză că, spune Wax, “definirea de sine” este un lucru extrem de greu de făcut. Parametrii, opțiuni finite, potențial limitat – aceste lucruri, paradoxal, pot aduce fericirea pe care credem că o împiedică, deoarece ne ușurează povara existențială a unei constiențe de sine totale.

Putem numi acest lucru dilema Netflix. Oricine este abonatul acestei platforme știe multele dăți în care pur și simplu nu a știut ce să vizioneze. Sunt extrem de multe posibilități, iar într-o sâmbătă seara când nu ai unde să mergi, nu există limite la ce și cât de mult să vizionezi. Aceste două condiții nu creează o experiență plăcută. Cel mai adesea vor crea confuzie și frustrare. Nu este de mirare că cel mai popular show de pe Netflix a filmat ultimul episod cu ani în urmă. Noutatea poate deveni crudă, iar în acele momente, familiaritatea e o mângâiere.

Având în vedere abilitatea de autodeterminare, probabil că fericirea constă în a avea opțiuni mai puține și mai controlate. Într-un mod asemănător, având în vedere opțiunile nelimitate, o persoană va fi mai fericită atunci când are mai multe limite abilităților sale. Voi oferi câteva exemple.

Un elev de liceu cu note excepționale și activități extracurriculare valoroase are nenumărate opțiuni de unde să își aleagă facultatea. În cele mai multe cazuri, aceste oportunități sunt restrânse datorită unor factori care controlează libertatea elevului: așteptările părinților, alegerile prietenilor sau prestigiul excelenței academice (ex. Ivy League – Liga Ivy este un grup de opt instituții de prestigiu de învățământ superior cu sediul în nord-estul Statelor Unite – n.tr.). Cei mai fericiți și încrezători tineri pe care-i cunoști sunt acei ale căror alegeri nu au fost prea dificile, deoarece au fost limitate de un anumit număr de factori.

Dacă privim la căsătorie, majoritatea occidentalilor au libertate aproape totală în privința persoanei cu care doresc să se căsătorească. Statistic, însă, oamenii cu cele mai puternice legături și cele mai multe șanse de fericire durabilă sunt cei care și-au folosit libertatea pentru alege dintr-un bazin restrâns de persoane. Și-au limitat opțiunile prin standarde precum orientarea religioasă sau dorințe comune pentru viața de familie. Libertatea nelimitată este în mod natural micșorată de alegeri limitate; în caz contrar, vom rămâne paralizați de numărul indefinit de rezultate. Acest lucru explică parțial de ce atât de mulți oameni amână căsătoria.

Opțiuni și libertate redusă înseamnă sărăcie sau autoritarism. Pe de altă parte, opțiuni și libertate nelimitată duc la nefericire și anxietate. Nu sugerez o filozofie uzată, de viață “echilibrată”. Însă tind să cred că alegerile și libertatea aduc pace și încredere atunci când sunt în contrabalanță, decât în combinație.

Cu riscul de a fi banal, observ că acest lucru este în concordanță cu învățătura creștină. Libertatea creștină este limitată, vedem acest lucru în Scriptură. Creștinii au doar două opțiuni când vine vorba de sexualitate: căsătoria sau abstinența. Pe de altă parte, aceste opțiuni sunt asociate cu libertatea. Creștinii necăsătoriți își pot folosi talentele într-o multitudine de moduri. De asemenea, creștinii au multe opțiuni pentru vocațiile fiecăruia, însă în fiecare vocație există o limită a libertății: nu pot sacrifica familia sau adunarea bisericească pentru un profit mai mare, de exemplu.

Vremurile acestea post-liberale sunt o evaluare a dilemei libertate versus alegere. Am descoperit că abilitatea de a ne exprima online ne-a făcut mai mânioși și mai nesiguri. Am descoperit că opțiunile nelimitate ale locului de studiu, muncă și închinare ne-a făcut neprietenoși și fără rădăcini. Întrebarea naturală e: de ce? Cred că Trevin ajunge la rădăcina problemei când spune: pentru că nu știm ce ne va face fericiți.

Samuel D. James

Sursa foto: Photo by Venti Views on Unsplash