„De se self help nu înseamnă încurajare”

Toate acestea sunt moduri obișnuite în care am auzit femei încercând să se încurajeze reciproc. Dar este aceasta încurajarea de care creștinii au cea mai mare nevoie?

Dicționarul Merriam-Webster explică faptul că a încuraja înseamnă a:

a da curaj, spirit sau speranță,

a încerca să convingă (îndemna),

a impulsiona (stimula), sau

a da ajutor.

De obicei, nu așteptăm suficient de mult de la încurajarea noastră. Alegem unul dintre acești descriptori și îl numim bun. Presupunem că, atât timp cât cuvintele se simt ca ceva bun verbal, încurajarea se va lipi de inima noastră și ne va face să ne simțim acceptați și încrezători. Presupunem că scopul încurajării este să ne facă ne simțim apreciați și aprobați și, poate, ca binele nostru să fie remarcat de alții. Cu această semnificație, căutăm cuvinte de încurajare care

• complimentează, oferind „o expresie politicoasă de laudă sau admirație”,
• afirmă, spunând „ceva [care dorim să fie] adevărat într-un mod încrezător”,
• inspiră, umplându-ne de „dorința sau capacitatea de a face sau de a simți ceva”,
• motivează, prin faptul că ne oferă „un motiv pentru a acționa”.

Acestea sunt instrumente de lucru pe care le-am adunat de la o cultură de self-help care, în 2019, valora 11,6 miliarde de dolari. Creștinii nu au scăpat nevătămați. Credem frecvent că a fi complimentați, susținuți, inspirați sau motivați este același lucru cu a fi încurajați.

Ascultați urgența din avertismentul lui Pavel adresat lui Timotei în a doua sa scrisoare, când îl roagă să se ferească de cei care au aparența evlaviei, dar îi neagă puterea: „Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.” (2 Tim. 3:5-7).

Când suntem slabi, suntem mai ușor de păcălit și de rătăcit. Încurajările false nu ne vor ajuta și nu ne vor satisface inimile. Mișcarea de self-help le cheamă pe femei să găsească alinare într-o oază care nu este altceva decât un miraj. Self-help nu este încurajare – este nisip.

Creștinule, ai nevoie de o încurajare care să servească unui scop mai bun decât oferirea de complimente superficiale, afirmarea preferințelor tale, inspirarea unor performanțe personale sau motivarea unor vânzări mai profitabile. Poporul lui Dumnezeu are nevoie de o încurajare care să dureze mai mult decât următoarea provocare Instagram de 30 de zile și care să fie susținută de mai mult decât puterea gândirii pozitive.

Încurajarea bazată pe încrederea în sine a produs o lume de creștini subîncurajați. Încrederea noastră se bazează prea des pe propriile noastre dorințe și sentimente, ambele supuse schimbării. Când încrederea noastră este zdruncinată, inima noastră se descurajează rapid și este mult mai puțin probabil să îndurăm încercările care ne sunt puse înainte

Ne pierdem abilitatea de a rămâne fermi, de a lupta în lupta cea bună și de a alerga în cursa pusă înaintea noastră. Dar pentru ca încurajarea să încurajeze, să îndemne, să stimuleze și să determine creșterea curajului în inima creștinului, mesajul trebuie să fie aplicabil pentru noi personal și să fie de încredere atunci când sentimentele noastre nu sunt.

Trebuie să fim încurajați de cuvinte care nu se schimbă și nu dau greș; avem nevoie de încurajarea Cuvântului lui Dumnezeu care „se dovedește adevărat” și „este un scut pentru toți cei care se adăpostesc în El” (Ps. 18:30). În timp ce filosofiile lumești din cultura noastră încearcă să ne convingă că suntem suficient de buni pe cont propriu și că fericirea și bucuria sunt responsabilitatea noastră, avem nevoie de adevărul lui Dumnezeu pentru a ne elibera de greutatea acestei minciuni culturale opresive. Creștinule, există libertate în a recunoaște că ești o creatură limitată care se bazează în primul rând pe grija Creatorului tău nelimitat.

Aceasta este vestea bună pe care Isus a venit să o propovăduiască inimilor obosite: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenicii Mei, veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8:31-32).

Ucenicii lui Hristos nu sunt meniți să își construiască de unii singuri curajul, libertatea sau vestea bună. Trebuie să ni se reamintească vestea bună care ne-a fost deja promisă: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe.” (2 Pet. 1:3-4).

În calitate de creștini, atunci când întâlnim diverse mesaje menite să ne încurajeze, ar trebui să fim capabili să discernem clar două caracteristici distinctive. Încurajarea creștinului trebuie să fie (1) plină de promisiunile lui Dumnezeu și (2) dată pentru încurajarea poporului lui Dumnezeu prin har, prin Hristos.

Încurajarea lui Dumnezeu ne eliberează de greutatea împovărătoare a propriilor noastre sentimente în momentele de descurajare și atunci când ne lipsește încrederea. Avem nevoie de o încurajare care să ne îndrepte spre adevărul neschimbător al lui Dumnezeu. Încurajarea din partea Dumnezeului trinitar ne încurajează și ne îndeamnă spre bunătatea Sa deplină, iar Duhul Sfânt aduce curajul și mângâierea în inimile celor care au fost adoptați prin Hristos.

În calitate de popor al lui Dumnezeu, avem nevoie de încurajări destinate în mod special familiei lui Dumnezeu. Urmașii lui Hristos sunt meniți să fie convinși de puterea încurajării lui Dumnezeu și de capacitatea Sa de a oferi poporului Său claritatea unei gândiri informate din punct de vedere biblic.

Inima ta însetează după vestea bună care se găsește doar prin promisiunile lui Hristos, deoarece mesajul Evangheliei „vorbește mai bine” (Evrei 12:24) decât orice ai avea tu de oferit și mai bun decât orice mesaj pe care lumea ți-l poate oferi. Dumnezeul răbdării și al încurajării oferă poporului Său o încurajare mai bună oferindu-Se pe Sine însuși. Fixează-ți ochii pe promisiunile lui Dumnezeu și prinde curaj!

Un text de Lindsey Carlson pentru The Gospel Coalition