De ce teroriștii nu sunt luptători pentru libertate

Luptătorii pentru libertate și teroriștii au adesea multe asemănări. Ambele grupuri iau parte la o luptă violentă pentru a atinge un obiectiv politic, de obicei răsturnarea sau înlăturarea unui guvern stabilit. Ambele grupuri tind să fie actori nestatali, adică acțiunile lor politice nu sunt desfășurate în numele unui stat național suveran.

Atunci, ce deosebește un luptător pentru libertate de un terorist?

Cerințele morale pentru a merge la război

Principala diferență constă în modul în care acestea se aliniază cu criteriile tradiției războiului just. În primul rând, să le măsurăm în raport cu jus ad bellum, cerința morală pentru a intra în război:

1. Cauza justă: La fel ca și statele naționale, actorii non-statali pot avea motive juste și adecvate pentru a intra în război. De exemplu, ei pot acționa în legitimă apărare pentru a preveni genocidul sau pot acționa pentru a restabili drepturile omului încălcate pe nedrept.

2. Cauza proporțională: Din nou, la fel ca și statele naționale stabilite, actorii nestatali ar putea intra în război pentru a preveni mai mult rău și suferință decât ar putea să provoace războiul.

3. Intenția corectă: Actorii nestatali pot avea, de asemenea, intenții corecte pentru a intra în război. Ei ar putea, de exemplu, să fie motivați de dragostea creștină și de căutarea dreptății în locul unei intenții nelegitime de a merge la război, cum ar fi răzbunarea.

4. Autoritatea corectă: Un stat național nu are nimic în mod inerent special care să îi confere un statut privilegiat de autoritate corectă. Cu toate acestea, acest criteriu reprezintă un obstacol special pentru actorii nestatali, deoarece ceea ce ar constitui o autoritate corectă pentru aceștia este adesea neclar. După cum observă Eric Patterson, o distincție între luptătorii pentru libertate moderni și teroriști este că luptătorii pentru libertate acceptă cel puțin două forme de autoritate: “Prima provine din dreptul internațional și care este acum codificată în Convențiile de la Geneva; a doua este supunerea față de o formă de autoritate organizată (adică ‘se află sub comanda unei persoane responsabile pentru subordonații săi’)”.

5. Șanse rezonabile de succes: Acesta este principalul criteriu care împiedică teroristul modern să se angajeze într-un război just. Utilizarea tacticilor teroriste tinde să reducă șansele de succes în război și oferă provocări specifice pentru stabilirea unei păci drepte odată ce războiul s-a încheiat. După cum spune istoricul Charles Townsend, “Deși secolul al XX-lea a produs o mulțime de ‘războaie de eliberare națională’ de succes, adesea cu o dimensiune teroristă semnificativă, niciunul nu a reușit doar prin terorism”.

6. Ultima soluție: O altă diferență esențială între luptătorii pentru libertate și teroriști este aceea că primii consideră aproape întotdeauna războiul ca fiind ultima opțiune rezonabilă și viabilă pentru rezolvarea nemulțumirilor lor. În schimb, teroriștii rareori caută să epuizeze alternativele pașnice rezonabile, cum ar fi diplomația sau presiunea politică non-violentă, înainte de a ceda la violență.

De ce terorismul este nedrept

Jus ad bellum oferă prin ea însăși distincții între teroriști și luptătorii pentru libertate. Dar cele mai importante diferențe între luptătorii pentru libertate și teroriști se regăsesc în criteriile jus in bello (criteriile pentru executarea justă a războiului), în special în ceea ce privește problema discriminării.

Criteriul discriminării include două componente cheie: “nevinovăția” și “atacul deliberat”. Prima regulă a războiului just este că nu țintim sau ucidem intenționat pe cei nevinovați. “Inocența”, spune teoreticianul războiului just Michael Walzer, înseamnă acei necombatanți care nu sunt implicați material în efortul de război. “Acești oameni sunt ‘nevinovați’ indiferent de ceea ce fac guvernul și țara lor și indiferent dacă sunt sau nu în favoarea a ceea ce se face.” Walzer explică faptul că: “Opusul lui ‘nevinovat’ nu este ‘vinovat’, ci ‘angajat’. Civilii dezangajați sunt nevinovați fără a ține cont de moralitatea sau politica lor personală”.

Tocmai acest lucru face ca terorismul să fie greșit, deoarece este definit, spune Walzer, ca fiind uciderea la întâmplare a unor oameni nevinovați, în speranța de a crea o teamă generalizată. “Aleatoriul și inocența sunt elementele cruciale în această definiție”, spune el. “Critica acestui tip de ucidere atârnă în special de ideea de inocență, care este împrumutată din teoria ‘războiului just’.”

Din păcate, războiul modern duce aproape întotdeauna la victime civile nevinovate – în special în mediul urban. Prin urmare, distincția cheie este că teroriștii îi vizează pe cei nevinovați pentru a fi atacați în mod deliberat, în timp ce “luptătorii pentru libertate” – și oricine altcineva angajat într-un război just – nu o fac niciodată. Acest lucru reprezintă o provocare atât morală, cât și strategică pentru națiunile care luptă împotriva teroriștilor, deoarece nu dorim să devenim asemenea răului căruia ne opunem. “Terorii nu trebuie să i se răspundă niciodată cu teroare”, spune istoricul Caleb Carr, “dar războiului nu i se poate răspunde decât cu război, iar nouă ne revine sarcina de a concepe un stil de război mai imaginativ, mai decisiv și, totuși, mai uman decât orice ar putea pune la cale teroriștii”.

The Ethics and Religious Liberty Commission of the Southern Baptist Convention