De ce poți fi mulțumit cu o viață liniștită în lumea rețelelor de socializare

Una dintre promisiunile mărețe ale rețelelor de socializare este că își va face utilizatorii cunoscuți și populari. Numărul de prieteni, urmăritori și inimioarele primite ne șoptesc că suntem văzuți și importanți. Cu cât crește audiența noastră digitală, cu atât ne simțim mai importanți, influenți și poate chiar puternici. Lucrul acesta poate da dependență și marile platforme ale rețelelor de socializare știu lucrul acesta.

Și creștinii se trezesc adeseori antrenați în goana după mai mulți followeri și influență. Uneori, datorită dorinței de a răspunde chemării răspândirii Evangheliei ce ne-a fost încredințată. Însă, chiar natura rețelelor de socializare încurajează utilizatorii să-și crească notorietatea. Da, acest lucru reprezintă o oportunitate unică de a răspândi Evanghelia, însă reprezintă și o tentație periculoasă pe care Isus ne-a spus să o evităm – “Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei” (Matei 6:1).

Poate unii sunt chemați la a folosi platformele rețelelor de socializare pentru înaintarea Evangheliei. Dar dacă pentru cei mai mulți dintre noi credincioșia înseamnă a sluji în anonimat? Într-o cultură care caută notorietatea cu orice preț, una dintre ambițiile contra-culturale ale creștinului este adoptarea unei vieți liniștite, ascunse de privirile publice, unde îi slujim pe cei din proximitatea noastră, recunoscând că dorința de a fi văzut si cunoscut poate fi pe deplin satisfăcută doar de Cristos Însuși.

Îndeplinindu-ne neprihănirea înaintea oamenilor

De ce facem anumite lucruri pe rețelele de socializare? Este o întrebare legitimă pe care uităm să ne-o punem. Postăm zicale creștine de un gust îndoielnic, poze care preamăresc activitatea noastră religioasă, falsă modestie care pune în evidență cât de sinceri și spirituali suntem. De ce? Pentru că social media este o piață gigantică care ne îndeamnă la lăudăroșenie și face din etalarea oricăror lucruri sau talente un lucru normal și ușor.

Aceste etalări publice a neprihănirii, ne spune Isus, promit și produc o răsplată pe care firea noastră pământească o dorește și iubește. Pietatea de ochii lumii, exemplificată în rugăciunea și postul fariseilor din Predica de pe Munte sau în citatul de pe Facebook, menit să ridiculizeze un defăimător, atrag cu siguranță aplauzele celor care ne urmăresc în spațiul virtual, dându-ne doza de dopamină de care suntem atât de dependenți.

Folosind social media în acest scop, ne mulțumim – și chiar preferăm – răsplata care vine de la mulțimea de prieteni virtuali, și nu de la Dumnezeu. “Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata”, ne spune Isus (Matei 6:2).

Câștigi like-uri, îți pierzi sufletul

Unul din lucrurile interesante la social media este că indiferent de platforma pe care o folosește, a devenit cea mai proeminentă scenă pentru prețuita virtute culturală a zilelor noastre: exprimarea de sine. Este locul în care ne expunem părerile și îi antrenăm pe alții în cauza noastră. Însă a-L urma pe Isus nu înseamnă exprimarea sinelui, oricât de mult societatea noastră respinge gândul acesta. Înseamnă a ne lepăda de noi înșine (Matei 16:24). Nu înseamnă a ne mări lista celor care ne urmăresc, ci a-L urma pe Isus cu crucea în spate.

Isus ne-a promis că se va reîntoarce într-o zi “în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Matei 16:27). La venirea Lui, vom fi dintre cei care au “câștigat lumea” rețelelor de socializare, pierzându-și sufletul sau vom fi dintre cei care prețuim lepădarea de sine mai mult decât exprimarea de sine?

Tatăl vostru care vede în ascuns

Cu siguranță, social media poate fi folosită pentru lucruri bune, însă poate fi și sunetul trâmbiței condamnat de Isus în Matei 6:2, o invitație gălăgioasă pentru privitori de a aplauda cu like-uri și de a aproba prin distribuiri neprihănirea căreia îi facem publicitate. Însă, Isus ne spune “Luați seama!”, nu din cauză că dorința de a fi răsplătiți este rea în principiu, ci deoarece ne mulțumim cu o răsplată mai mică decât ceea ce are Dumnezeu pentru noi.

Nu trebuie să ne îndeplinim neprihănirea înaintea altora pentru a fi văzuți și răsplătiți. Tatăl nostru vede faptele noastre și ne va răsplăti. El vede când dăruim, când ne rugăm și postim în ascuns (Matei 6:2,6,17). El vede când citim Cuvântul Său fără a posta pe Instagram, când luăm masa cu un frate în credință fără a-l eticheta pe Facebook, când ne abținem de la a-l vorbi de rău pe un altul. Chiar dacă nimeni nu vede aceste fapte de neprihănire, Tatăl nostru vede lucrurile ascunse și ne va răsplăti.

O viață liniștită

Cuvintele lui Pavel către Tesaloniceni sunt demne de luat în considerare când ne gândim la cultura modernă care a făcut din celebritate și exprimarea de sine un idol: “Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit.” (1 Tesaloniceni 4:11). Societatea noastră îi răsplătește pe cei care sunt gălăgioși și vehemenți, bătăioși, insolenți și “omnicompetenți”, pe cei care își etalează neprihănirea în fața tuturor. Dumnezeu ne cheamă la ceva diferit: o viață în lepădare de sine, de fapte bune netrâmbițate și nevăzute, o viață mulțumită cu obscuritatea.

Sfântul Augustin a spus că toată viața este trăită “coram Deo”, înaintea feței lui Dumnezeu. Astfel, nu trebuie să ne temem că eforturile noastre de a trăi conform voii lui Dumnezeu vor trece neobservate, chiar dacă sunt ascunse de ochii oamenilor. Paharul de apă rece dat în numele lui Isus (Matei 10:42), rugăciunea în odăiță cu ușa închisă (Matei 6:6), dărnicia făcută în ascuns (Matei 6:3), slujirea celor din jur și vestirea Evangheliei vor avea o mare răsplătire din partea lui Dumnezeu.

Să mergem împotriva curentului, mulțumiți că putem trăi o viață liniștită, căutând neprihănirea care nu are nevoie de aplauze și găsindu-ne bucuria în împlinirea Voii lui Dumnezeu.

Jordan Wootten, ERLC

Sursa foto: Jordan McQueen on Unsplash