De ce ne mai certăm? Partea a II-a – PRINCIPIILE

Termenul principiu vine din latinescul principium care înseamnă început și se referă la toate formele de întemeiere.

Prima mea experiență de lucru nu a fost la catedră, ci pe șantier. Acolo am învățat că deasupra oricărei temelii crăpate tot ce se va construi se va crăpa. O temelie solidă menține o suprastructură complexă, iar căsnicia este o construcție foarte complexă. Din această pricină avem nevoie de principii solide.

Ce sînt principiile în definițiile asupra cărora am căzut de acord cu soția mea încă din scrisorile noastre din tinerețe? Principiile noastre sînt niște afirmații scurte care trebuie să conțină unul dintre cele două adverbe NICIODATĂ sau ÎNTOTDEAUNA. Aceste afirmații trebuie să conțină înțelegeri nenegociabile, lucruri pentru care sîntem gata să ne dăm viața amîndoi, structuri de gîndire pe care vom construi orice altă rutină, orice alt obicei sau apucătură în viața de familie. Așadar am început să le gîndim și să ni le enumerăm, să le negociem. Au rezultat mai întîi 5, apoi s-au înmulțit, pînă la urmă am rămas la 7, dintre care două au fost cumva reformulări sau rafinări ale primelor 5.

Aceste afirmații au funcționat ca temelie și limită, ca ziduri de netrecut și delimitări perimetrale dincolo de care, în niciun caz, nici unul, nici altul n-am trecut (deși, cum veți vedea, eu am încercat renegocieri). Tocmai aceasta a fost ideea de la bun început, aceste fraze trebuie să ne asigure permanența și stabilitatea și să fie valide în orice context cultural, la orice vîrstă, oriunde am sluji, oriunde ne-am muta în țară sau străinătate, orice necazuri sau încercări vom avea, oricît de bucuroși am fi.

Ca să discutăm într-adevăr de principii, pentru acestea ar trebui să fim gata să plătim cu libertatea sau chiar cu viața, pentru că acestea sînt modalitatea în care concretizăm ancorarea noastră în relația cu Dumnezeu, fiecare dintre noi și unul și altul, mai apoi.

Să luăm un exemplu:

”După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif și a zis: „Culcă-te cu mine!” El n-a voit și a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă și mi-a dat pe mână tot ce are. El nu este mai mare decât mine în casa aceasta și nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:7-9)

Observați? Iosif nu spune: pentru că stăpînul meu și soțul tău este un om atît de cumsecade și pentru că a avut atît de multă încredere în mine, oare cum aș putea să-i fac eu una ca asta lui?

Nu! Iosif spune: “pentru că… asta și asta și asta… și ailaltă… cum aș putea să fac eu oare asta LUI DUMNEZEU!”.

Așa arată cotidianul unui om care are o legătură strînsă cu Dumnezeu: există nenegociabile, există limite care nu pot fi încălcate, există întemeieri imobile, există NICIODATĂ ȘI ÎNTOTDEAUNA.

Cîteva exemple?

Atunci am scris ceva de genul:

”NICIODATĂ resursele noastre materiale sau spirituale nu vor fi în afara resurselor lui Dumnezeu!”

”ÎNTOTDEAUNA Dumnezeu va fi centrul respectului, închinării, laudelor noastre în casa noastră, prin ascultare de poruncile Sale!”

”NICIODATĂ nu vom permite în casa noastră manifestări care să ne contamineze de idolatrie în orice formă s-ar manifesta aceasta!”

”Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia, va fi ÎNTOTDEAUNA lentila prin care ne vom defini paradigma de înțelegere a lumii, Cuvîntul ne va dărui perspectiva asupra lumii și vieții, pe care vrem să o dăruim copiilor noștri.”

”NICIODATĂ nu trebuie să ne depărtăm de TRUPUL lui Cristos, Biserica, manifestată în ipostaza Ei locală.”

”Alături de rugăciune și post, comunicarea unul cu celălalt vor fi ÎNTOTDEAUNA sursa de inspirație și căile de formulare pentru toate deciziile importante din viața noastră de căsnicie!”

Da, sună bine, dar știți ce greu a fost să le punem în aplicare, mai ales în situațiile din criză din viața noastră?

Va urma!