De ce aș mai slăbi?

Am avut tot timpul probleme cu greutatea. În copilărie, am fost rotofei pentru vremurile acelea. Acum aș fi fost considerat un copil normal, avînd în vedere faptul că măsurile s-au lărgit pentru copiii macdonalizați.

Apoi am făcut sport. Atunci m-am mișcat între 50-56 de kg. Apoi m-am căsătorit, dar am continuat să mă mișc. Cînd am început doctoratul însă… am plecat la un stagiu în Statele Unite și de acolo, după 10 săptămîni, am venit cu 12 kg în plus. Soția mea aproape că nu m-a recunoscut la întoarcere.

Anii au trecut și procesul a continuat. Aveam impresia că nici măcar nu trebuie să beau un pahar cu apă. Ajungea să mă uit la el și se transforma într-un mod magic în grăsime. Am urcat pînă spre 80 de kg.

În 2003, mă aflam într-o clinică din Statele Unite, în fața unui medic oftalmolog creștin, care a fost misionar în China timp de 40 de ani. Era pe la vreo 75 de ani, dar agil, ușor, sănătos. După ce m-a consultat pentru o ciudățenie genetică pe care o aveam la retina stîngă, m-a întrebat direct:

– De ce ți-ai bătut joc de trupul tău?

– Adică, ce doriți să spuneți?

– De ce te-ai îngrășat așa?

– Păi, știți, viața sedentară, studiu, citit… lipsă de mișcare… și, în fond, am început eu să îi servesc versete din biblie și teorii, Biblia spune cum nu putem adăuga nicio măsură la viața noastră, toate zilele noastre sînt scrise în cartea Lui…

– Da, este adevărat, mi-a tăiat-o scurt, nu poți schimba numărul anilor tăi, dar îți iubești soția?

– Ce legătură are?

– Cîți ani ai dori să mai trăiești?

– Păi… pînă pe la 72 de ani, 80, nu mai mult…

– Așa, și dacă la 62 de ani faci un atac cerebral masiv și rămîi invalid și trebuie să fii îngrijit pentru următorii 10 ani, pe cine va cădea povara aceasta, pe soție, nu-i așa? Ea ți-a promis că va rămîne lîngă tine la bine și la rău, în sănătate și în boală, pînă cînd moartea vă va despărți. Nu poți adăuga nimic la lungimea vieții tale, dar poți adăuga la calitatea vieții tale și la comoditatea ultimilor ani de viață. Ți-ai dori să mori în chinuri, chinuindu-i pe alții sau în somn, pe cînd resursele biologice ți se vor fi epuizat?

Bătrînul m-a pus pe gînduri, dar nu destul …

La vîrsta de 36 de ani aveam 106 kg, la 168 cm înălțime. Nu mă mai puteam apleca să mă închei la șireturi, nu mai puteam urca scările fără să gîfîi…

Nu aveam niciun fel de motivație să slăbesc: Natalia mă iubește și așa, nu am niciun fel de ambiție să îmi creionez un trup de ieșit la plajă, mă simt bine în pielea mea …

Atunci am făcut prima fibrilație atrială paroxistică.

După cîteva săptămîni de spital și cîte 300-400 de extrasistole pe zi, după ce mi-am contemplat moștenirea genetică, un frate mort la 47 de ani de infarct masiv, celălalt, hipertensiv, cu mari probleme cardiace… m-am hotărît!

M-am apucat brusc de alergat și… mi-am distrus genunchii în 3 săptămîni. Alergam în același fel în care alergam cînd cîntăream 56 de kg… dar acum aveam 106 kg pe mine. A fost devastator. Eram gras, cu genunchii inflamați, cu multe probleme de sănătate suplimentare.

M-am apucat de ciclism, ca să îmi refac genunchii. Nu mai puteam alerga. O doamnă medic ortoped mi-a dat ideea: ciclism sau înot! La înotat nu mă pricep, dar ciclismul mi-a surîs.

De atunci, din 2013, am făcut peste 1200 de curse, aproape 28.000 de km, am urcat echivalentul a 183.000 metri și am petrecut în șa peste 1400 de ore. Sursa

Înainte de a mă urca în șa, mi-am șocat organismul cu o primă tură de 72 de ore de post numai cu apă, apoi am ținut postul lui Daniel pentru 21 de zile. Am coborît de la 106 kg în cîteva luni la 97, după care am tot scăzut pînă la 81 de kg. Mi-am dat seama cît am cărat pe mine abia cînd am urcat o bicicletă de 20 de kg la etajul 7. Cu 25 de kg în plus am dormit, am mîncat, am mers…

Cînd am ajuns la greutatea aceasta, am făcut 400 de km în 24 de ore pentru o cauză caritabilă. Dovada

Dar… cu timpul am devenit din nou sedentar, m-am lenevit, am construit o casă care mi-a luat din timpul pentru mine însumi… și am ajuns din nou la 95 de kg. Pe nesimțite…

În urmă cu un an m-am întîlnit cu cel mai bun prieten al meu din adolescență. Este medic undeva în Canada. Am urcat pe munte. Am gîfîit amîndoi, eram amîndoi grași. Apoi el m-a provocat: „într-un an de zile să ajungem la 75 de kg!”. După cum se vede, am pierdut pariul!

M-a rușinat, m-a mustrat, m-a tăvălit cu ironiile, cu vorba, așa cum trebuie să facă un prieten care ține cu adevărat la tine!

Am început din nou să fac mișcare, să țin post intermitent, dar ceva s-a blocat. Organismul s-a încăpățînat să se fixeze între măsurile de Moș Crăciun, dacă tot am devenit bunic.

– Auzi, te mănînc!, mi-a spus cel mai bun prieten. Îmi iau bilet de avion, vin la tine, stau cu tine, mă mișc cu tine, te supraveghez, stau cu ochii în farfuria ta, îmi amîn toți pacienții, dar vin, te salvez!

Am rîs cu poftă! Apoi, în următoarele două zile mi-a trimis poză după bilet! Am înghețat! Mi-au dat lacrimile.

Mi s-a făcut rușine și am stat nemîncat 100 de ore. A fost un post greu, pentru probleme grele, dar s-a și dus kg și ziua. Pentru prima dată am văzut din nou pe cîntar 89,9 kg și încă este drum lung pînă la 72 de kg. 72 pentru 72 de ani 🙂

Acum încep din nou și ținta nu mai este 72, ci 70, greutatea mea normală la limită după BMI.

Deci urmează încă 20 de kg jos. De ce? De ce aș mai slăbi din nou cu atît de mult efort la 52 de ani?

• Pentru că Apostolul spune… mă port aspru cu trupul meu. (1 Corinteni 9.27) Cum voi predica altora despre înfrînare și post, dacă eu nu mă pot înfrîna de la mîncare? Același Apostol ne spune că trupurile noastre sînt temple ale Duhului Sfînt… (1 Corinteni 6:19)
• Pentru că îi spun Nataliei că o iubesc și nu vreau să îi fiu povară și chin.
• Pentru că le spun copiilor și nepoților că îi iubesc și vreau să pot încă alerga după și cu ei.
• Pentru că lăcomia este pusă în aceeași mulțime de păcate ca închinarea la idoli, este o schimbare de priorități care are implicații spirituale.
• Pentru că predic simplificarea, postul, pelerinajul ca discipline spirituale și disciplina înseamnă constrîngere, renunțare, abstinență.
• Pentru că noi, evanghelicii, avem o somatologie defectă, dar despre asta în următoarele articole…