Dăruire înainte de dărnicie – meditație din 2 Corinteni 8

Pentru că Scriptura se interpretează cu Scriptura, cred că există un îndemn al apostolului Pavel care ne poate ajuta să înțelegem și mai clar acest verset. Este vorba despre Romani 12:1: „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.”

În epistola sa către Romani, pe parcursul a 11 capitole, apostolul i-a condus pe credincioșii din Roma în acest proces al contemplării „îndurării lui Dumnezeu”. A descris toate fațetele dragostei lui Dumnezeu manifestate în Hristos și în lucrarea minunată a Duhului Sfânt. Tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi este minunat, glorios și desăvârșit! Stăm uimiți, uluiți chiar, în fața darului îndurării divine! Simțim nevoia să mulțumim sau, așa cum ne place nouă, românilor, să spunem, „să ne revanșăm!”

Cum am putea să o facem? Apostolul Pavel ne oferă răspunsul. În lumina îndurării lui Dumnezeu, „aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu” (Romani 12:1). Hristos a murit în locul nostru, iar jertfa Lui a fost suficientă pentru mântuirea noastră. Suntem pe deplin salvați și nu mai trebuie să aducem jertfe, precum cei din vechime. Păcatele noastre au fost iertate și suntem acceptați înaintea lui Dumnezeu! Este un har, este un dar care ne stârnește… vrem să mulțumim, vrem să ne manifestăm recunoștința! Există o cale în care putem face aceasta, spune apostolul. În timp ce contemplăm dragostea infinită a lui Hristos care Își frânge Trupul pentru noi, ne dăruim, cu drag, trupul nostru în slujba Lui! Cum putem răspunde Celui care Și-a dat viața pentru noi? Nu dăruind din ceea ce avem, ci oferindu-I tot ceea ce suntem; nu oferindu-I câteva felii din viața noastră, ci viața însăși. După cum spunea Însuși Domnul nostru, singurul mod de a ne câștiga viața este să o pierdem pentru El.

Adevărul acesta este exprimat de către apostolul Pavel într-o varietate de moduri, în Scripturi.

„Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei” (2 Corinteni 5:15).

„Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2:20).

„Căci pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig” (Filipeni 1:21).

Ne întoarcem acum la „manualul” dărniciei din 2 Corinteni 8. Macedonenii, a căror dărnicie este descrisă aici, ar fi putut să privească mândri la generozitatea lor, mai ales că nu dăruiseră din surplusul lor, ci din „sărăcia lor lucie” (v. 2).  Nu fac acest lucru însă, pentru că „s-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului” (v. 5). Dărnicia noastră are valoare doar dacă izvorăște dintr-o viață care a fost predată Domnului, ca răspuns la ceea ce El a făcut pentru noi. Să observăm că apostolul Pavel încheie secțiunea dedicată dărniciei, nu pomenind generozitatea macedonienilor, ci a lui… Dumnezeu: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare” (v. 15).