Cum să nu lupți cu pornografia

Mulți dintre cei care „se luptă” vor de fapt să fie încredințați de dragostea lui Dumnezeu pentru ei în timp ce încă au o relație „complicată” cu pornografia. La fel ca mulți soți ce trăiesc în relații abuzive, ei urăsc pornografia, dar nu-și pot imagina viața fără ea. Urăsc ceea ce le face, dar iubesc ceea ce le oferă: un moment de evadare, o falsă senzație de valoare, un sentiment nesatisfăcător de iubire. Dar după ce acestea dispar, apare vinovăția. Realizează că au fost dezumanizați. Dorind plăcere, se întorc la persoana iubită, din nou și din nou. 

Dacă situația asta te descrie, trebuie mai întâi să realizezi că „lupta” ta nu este deloc o luptă. Trebuie să recunoști că participi la o infidelitate flagrantă. Ești căsătorit, dar îți scoți inelul pentru un moment de răsfăț. Ești unit cu Cristos, dar te unești totodată cu prostituate. Permite-mi să te asigur că Mirele tău gelos nu va tolera mult timp ca altcineva să-ți fure afecțiunea. Până când acest lucru nu este înțeles cu adevărat, orice abordare a luptei împotriva păcatului va fi ignorată complet.

Dar presupunând că într-adevăr te lupți împotriva pornografiei, trebuie să știi cum să nu o faci.

Cum să nu lupți împotriva pornografiei

În general, există două abordări ale luptei împotriva pornografiei în rândul creștinilor care, luate separat, sunt insuficiente. Unii creștini se ocupă de aspectele externe și nu de cele interne. Ei luptă împotriva păcatului pe dinafară, dar neglijează afecțiunile profunde ale inimii lor. Au instalat pe dispozitivele electronice aplicații care sunt menite să-i monitorizeze și responsabilizeze pentru a-i ajuta în lupta lor împotriva cărnii.

Poate că iau chiar măsuri mai drastice de atât și decid să-și arunce laptopul pe fereastră de la etajul doi, sperând, rugându-se ca pofta pentru pornografie să fie zdrobită în bucăți în același fel. Dar, în timp, descoperă că dorințele lor interne și impulsurile sexuale, atât de obișnuite să fie satisfăcute, continuă. De fapt, sunt accentuate. Neglijând să detroneze pornografia ca rege al inimilor lor, aceasta continuă să domnească, ocupându-le timpul, loialitatea și afecțiunile.

Alți creștini au în vedere aspectele interne, neglijându-le pe cele externe. Ei luptă să aibă o mai mare afecțiune pentru Domnul Isus Cristos decât pentru pornografie, dar nu fac nimic extern pentru a nu ceda păcatului. Nu pot să spun câte conversații am avut cu studenți despre păcatul sexual. Unele au fost cu adevărat încurajatoare, dar altele au fost cu totul șocante.

În cadrul unei conversații sincere, evaluez cu blândețe natura luptei studentului, pentru a vedea dacă este un caz izolat sau o problemă continuă. Evaluez treptat dacă se pocăiește, crede și acceptă evanghelia harului și dacă dorește să-L iubească pe Cristos mai mult decât păcatul. În cele din urmă, ajung să pun o întrebare mai directă: „Ai pe telefonul sau dispozitivul tău electronic conectat la internet un filtru sau program de responsabilizare?”

„Nu, nu încă. Intenționez să fac asta.” Cu ochii mari cât cepele, de obicei, le răspund: „Nu te poți aștepta vreodată să fii eliberat de sub influența pornografiei cât timp continui să găsești scuze.” Poate sună dur, dar este adevărat. Pentru a scăpa de o dependență de heroină, nu poți să umbli cu heroina în buzunar.

Luptă cu ajutorul avertismentelor lui Dumnezeu

Așadar, cum ar trebui să luptăm? În linii mari (și bazându-ne pe 1 Tesaloniceni 4:1-8), lupta se poate sumariza prin două cuvinte: poruncă și promisiune.

În 1 Tesaloniceni 4:1, Pavel face cunoscut bisericii „cum să se poarte” sau cum este necesar să trăiască. Această declarație generală devine o poruncă specifică în 1 Tesaloniceni 4:3–4: „să vă feriți de curvie” și „fiecare din voi să știe să-și stăpânească vasul în sfințenie și cinste.” Se pare că unii membri ai congregației aveau dificultăți în a-și stăpâni propriul trup sau „vasul” (care poate fi un eufemism pentru organele genitale). Ei trăiau în pofte aprinse precum neamurile „care nu cunosc pe Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 4:5).

„A cunoaște pe Dumnezeu” este un limbaj al legământului. A trăi asemenea celor care „nu cunosc pe Dumnezeu” înseamnă a trăi ca și cum nu ai fi într-o relație de legământ cu Dumnezeu, a trăi o viață de infidelitate, fără cea mai mică preocupare pentru cum va reacționa soțul tău; Acest stil de viață nerecunoscător duce la distrugere — nu doar a sinelui, ci și a altora. De aceea Pavel ne poruncește în continuare ca „nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său” (1 Tesaloniceni 4:6).

Pornografia nu te rănește doar pe tine, ci îi rănește grav pe ceilalți. Dezumanizează persoane reale transformându-le în imagini pentru propria satisfacere sexuală și „distruge complet relațiile care susțin viața” (Revoluția Sexuală Globală, 127, n.t.). Pierzi interesul pentru soțul tău sau soția ta, te distanțezi emoțional de familia ta. Îți pierzi capacitatea de a iubi. Faci ca soțul sau soția să te părăsească. Ai o perspectivă falsă asupra sexului pe care nimeni nu o poate îndeplini. Dezvolți o imagine degradantă a sexului opus. Devii retras, un singuratic care abia așteaptă să se mai uite la pornografie încă o dată. Să nu te înșeli, Pavel continuă: „Domnul pedepseşte toate aceste lucruri” (1 Tesaloniceni 4:6).

Te șochează asta? Este surprinzător să auzi că Dumnezeu va pedepsi pe cei din biserică, oameni care persistă în imoralitate sexuală? Probabil că i-a uimit pe tesaloniceni. Mai devreme, Pavel menționase că Isus salvează biserica „de mânia viitoare” (1 Tesaloniceni 1:10) și mai târziu vorbește despre poporul lui Dumnezeu care nu este „rânduit la mânie” (1 Tesaloniceni 5:9). Dar pentru a demonstra seriozitatea cu care trebuie tratat păcatul, sfințenia lui Dumnezeu și consecințele păcatului sexual, el declară că Domnul Isus va pedepsi pe cei din biserică care, fără pocăință, „se luptă” cu pornografia.

Această realitate inevitabilă a judecății ar trebui să-i determine pe oameni să se pocăiască și să fugă la Cristos. Din fericire, Pavel nu ne lasă doar cu mânia asupra noastră. El oferă și un cuvânt de promisiune.

Luptă prin promisiunile lui Dumnezeu

După ce aduce în discuție judecata viitoare a lui Dumnezeu pentru păcatul sexual, Pavel face referire la eternitatea trecută pentru a explica promisiunea salvării lui Dumnezeu. „Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințire” (1 Tesaloniceni 4:7). Cuvântul „chemat” se referă la decretul etern de alegere al lui Dumnezeu și joacă un rol important în această scrisoare. În 1 Tesaloniceni 1:2-4, alegerea divină este cauza mulțumirii lui Pavel. În 2:12, el subliniază chemarea continuă și reală a lui Dumnezeu în cadrul alegerii divine. Iar în 1 Tesaloniceni 4:7, nu doar că alegerea divină garantează salvarea noastră de la judecată, dar este totodată motivația pentru sfințenia personală. Cum așa?

Cel care i-a ales pentru mântuire este același care se angajează cu credincioșie în creșterea lor în sfințenie, până la sfârșit. După cum afirmă 1 Tesaloniceni 5:23-24, „Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos. Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta.” Dumnezeu promite să-și mântuiască un popor pentru Sine, o promisiune făcută în eternitatea trecută și împlinită până în eternitatea viitoare.

Dumnezeul care ne mântuiește este în fond același Dumnezeu care promite să ne ajute în lupta împotriva păcatului sexual. Pavel evidențiază acest lucru în 1 Tesaloniceni 4:8: „De aceea, cine nesocotește aceste învățături nesocotește nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.” Dacă alegem să-L respingem pe Dumnezeu, nu respingem doar pe cel care ne cere ascultarea. Îl respingem pe cel care ne ajută să ascultăm.

Duhul Sfânt dă viață oaselor noastre uscate — nu doar la începutul mântuirii, ci și ca prezență continuă. Dumnezeu este, literalmente, „cel care v-a dat” Duhul Său Sfânt (1 Tesaloniceni 4:8). El nu este doar „o opțiune împotriva păcatului,” ci chiar „dinamica esențială care face posibil argumentul lui Pavel împotriva impurității sexuale” (Gordon Fee, Prezența Puternică a lui Dumnezeu, 53, n.t.). Cuvântul promisiunii lui Dumnezeu ne ajută să îndeplinim porunca lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu. Fără sprijinul lui Dumnezeu, suntem destinați eșecului.

Toate acestea se întâmplă prin uniunea noastră cu Cristos. Vedem acest lucru în 1 Tesaloniceni 4:7: „Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințire.” (1 Tesaloniceni 4:7). Observați diferitele prepoziții pe care le folosește Pavel. Nu este întâmplător, ci intenționat. Indică o stare sau o sferă în care credincioșii trăiesc. Este similar cu a fi „în Cristos,” care a fost făcut „sfințirea” noastră (1 Corinteni 1:30).

Dar ce înseamnă asta? Înseamnă că o creștere în sfințenia personală izvorăște din sfințenia absolută pe care o avem prin uniunea noastră cu Cristos — o uniune care a început prin decretul etern al lui Dumnezeu (Efeseni 1:4). O uniune pe care Duhul o realizează lucrând în noi credința. O uniune care sfințește acum păcătoșii iertați. O uniune care va dăinui în eternitate. Căci această uniune Îl are pe Dumnezeu, Cel care ține legământul, la începutul, mijlocul și sfârșitul ei. „Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta.” (1 Tesaloniceni 5:24).

Concluzii

Pavel ne face cunoscut cuvântul poruncii (ceea ce Dumnezeu ne cere) și cuvântul promisiunii (ceea ce Dumnezeu a făcut în Cristos, face prin Duhul Său și va face pentru noi în viitor). Lupta împotriva pornografiei implică, așadar, patru pași:

1. Acceptăm voia lui Dumnezeu pentru viețile noastre, adică, ne depărtăm de pornografie.
2. Recunoaștem incapacitatea noastră de a îndeplini această poruncă fără dependența totală de Dumnezeu.
3. Acceptăm promisiunile Cuvântului lui Dumnezeu — promisiuni care ne cresc iubirea pentru Cristos și pentru cauza Evangheliei.
4. Fiind apoi împuterniciți de Cel care L-a înviat pe Isus din morți (Romani 8:11), ne trăim mântuirea urând pornografia — știind în tot acest timp că Dumnezeu este cel care voiește și înfăptuiește după plăcerea Lui (Filipeni 2:12–13).

Prea mulți creștini luptă ineficient cu păcatul sexual. Ei se concentrează fie pe lupta lor internă fără a o lua în considerare pe cea externă, fie pe lupta lor externă fără a lua aminte la cea internă. Planul nostru de acțiune ar trebui să cuprindă ambele aspecte. Avem nevoie ca afecțiunile noastre interioare să ghideze lupta noastră externă împotriva pornografiei. Este singura modalitate de a învinge acest monstru.

Păcatul sexual este o amenințare atât de gravă pentru biserica de astăzi și nu va fi învins fără o lungă și dificilă luptă, ca și cum eternitatea ar fi în joc — pentru că așa și este.

Articol scris de David Briones pentru desiringGod

https://www.desiringgod.org/articles/how-not-to-fight-pornography