Cum să îți faci copilul să fie recunoscător (II)

Nimeni nu poate fi cu adevărat un „self-made man”, care a câștigat tot ceea ce are, deoarece însuși faptul că există are ca premisă existența strămoșilor săi. Viața lui a fost construită pe umerii celor care au venit înainte.

Învățându-ți copiii că fac parte dintr-o poveste mult mai mare decât ei înșiși, le poți reduce egocentrismul și sentimentul de misecuvinism, permițându-le să își vadă viața ca pe un dar. Poate că acesta este motivul pentru care cercetările au arătat că unul dintre cei mai buni predictori ai sănătății emoționale și fericirii unui copil este capacitatea acestuia de a răspunde la întrebări despre istoria familiei sale.

Așa că împărtășește cu copiii tăi povești despre bunicii, străbunicii și rudele lor. Vorbiți despre ceea ce ai învățat despre istoria familiei tale în urma propriei cercetări genealogice.

5. Încurajează contemplarea recunoștiinței.

O parte din motivul pentru care oamenii, tineri și bătrâni, nu se pricep la a fi recunoscători este faptul că mintea nostru este programată pentru negativitate. Momentele pozitive dispar rapid, în timp ce lucrurile negative se ne rămân în amintire.

Pentru a contracara acest fenomen, este util (atât pentru părinți, cât și pentru copii), ca mama și tata să-i încurajeze pe copii să se gândească mai activ la lucrurile bune – mari și mici – care se întâmplă în viață. În timp ce vă plimbați, poți spune: „Uau! Să ne oprim pentru o clipă și să privim cu adevărat acest apus de soare. Este atât de frumos!”. În timp ce plecați de la bunici, poți să le amintești: „Nu-i așa că e frumos că bunicii tăi locuiesc aproape? Bunicii altor copii locuiesc tocmai în cealaltă parte a țării și nu reușesc să-i vadă decât de câteva ori pe an.” Îndeamnă-i pe copiii tăi să lase momentele pozitive să le populeze mintea.

De asemenea, îi poți face pe copiii tăi mai plini de recunoștință cerându-le să numească ceva pentru care sunt recunoscători atunci când vin acasă de la școală, când stați la masă sau când îi învelești seara înainte de culcare.

6. Faceți acte de caritate împreună.

Recunoștința produce acest gând: „Având în vedere tot ce mi s-a dat, cum aș putea să nu dau înapoi?” Invită-ți copiii să gândească la fel prin implicarea lor în acte de caritate. Lucrați împreună la o bancă de alimente (copiii pot adesea să pună umărul la treabă începând cu vârsta de 12 ani); roagă-i să vină cu tine să ajute la curățarea curții unui vecin în vârstă; strângeți împreună gunoiul dintr-un parc local; cheamă-i să te ajute să alegeți jucării (fie noi, fie ușor folosite din propria colecție) pentru a le dona copiilor neovoiași; întreabă-i dacă ar dori să contribuie cu puțin din banii lor de buzunar pentru o organizație de caritate.

Există câteva studii care analizează dezvoltarea părinților și a copiilor. Acestea au constatat că cel mai bun indicator al nivelului de recunoștință a unui copil este recunoștința mamei sau a tatălui. Apoi, este vorba de exprimarea recunoștinței în cadrul familiei, așa că a deveni un model, mai ales a întări sentimentul de recunoștință atunci când îl observi la copiii tăi, este una dintre cele mai bune modalități prin care poți crește un copil recunoscător.

Soții ar trebui să își mulțumească unul altuia pentru orice, chiar și pentru treburile de rutină care sunt responsabilitățile lor; e bine să spuneți „Mulțumesc că ai pregătit cina”, „Mulțumesc că ai spălat vasele”, „Mulțumesc că ai dus gunoiul”, chiar și atunci când se întâmplă în fiecare zi; nu uita, nimeni nu merită nimic în mod inerent – totul este un dar. Lasă-i pe copiii tăi să te audă, de asemenea, mulțumindu-i chelnerului, casierului, însoțitorului de bord.

Acordă-le credit și laude celorlalți. Atunci când sărbătorești un succes, vorbește cu copiii tăi despre ceilalți oameni care au contribuit la realizarea acestuia: „Sunt mândru de acest lucru, dar nu aș fi reușit fără X!”

Dacă vrei copii recunoscători, ai grijă ca tu însuți să abordezi viața cu o atitudine smerită și fii încântat de ce ți se oferă. Recunoștința „este mai des prinsă din zbor decât învățată”.

Un text de Kate și Brett McKay pentru The Art of Manliness