De la citirea devoțională a Bibliei, uneori ritualistică și grăbită, creștinul trebuie să ajungă la o citire așezată, revelatoare, care să-i ofere convingeri adânci. Informația, chiar dacă este adevărată, nu schimbă automat mentalitatea noastră. Așa se face că putem auzi zeci și chiar sute de predici, iar acestea să nu ne schimbe mentalitatea. Sau putem citi zeci de cărți, dar să gândim la fel ca înainte. Uneori batem pasul pe loc, dar ne imaginăm că am făcut progrese spirituale remarcabile. Ne baricadăm în coaja noastră de nucă și chiar ne visăm intelectuali. Am citit Biblia, deci sunt deștept, nu-i așa? Nu neapărat!
Ce trebuie să faci? Procesează informațiile pe care le citești și nu „înghiți” versete fară să meditezi la ele. Există riscul să te îneci și să nu știi de ce. Să mori în păcat cu Biblia în mână este o tragedie inimaginabilă! După ce ai meditat, „ascultă” cu atenție ce îți spune textul Scripturii. Cuvintele ei pline de viață își vor înfinge rădăcinile în structura minții tale. Apoi, cercetează cu atenție argumentele care te conduc spre o anumită concluzie, privește Adevărul în față și așa vei obține convingeri personale. Convingerile sunt pietre de temelie, radăcini vitale. Fără ele nu există progres spiritual.
E bine să pui întrebări când nu înțelegi un subiect, însă nu te opri doar la răspunsul pe care îl vei primi. Cercetează argumentele care stau în spatele acelui răspuns și formează-ți convingeri, care să îți „energizeze” credința. Da, asta înseamnă timp, efort, perseverență și multă muncă, dar nu văd altă alternativă. Prea mulți credincioși se hrănesc cu o supă chioară de idei religioase, dar nu au convingeri, iar fără convingeri sunt ca o frunză purtată de vânt.
De ce fug unii oameni de Biblie? Nu pentru că ar fi o carte „depășită” și greu de înțeles. Sau că nu ar avea timp să o citească, că nu au pregătirea necesară, că le plâng neastâmpărații de copii, că lucrează prea mult etc. Ei fug de Sfânta Scriptură pentru că nu vor să îi recunoască acesteia pretenția de standard moral și pentru că nu au convingerea că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.
Oamenilor le plac narațiunile biblice și extrag de acolo multe învățături practice. Foarte mulți dintre ei apreciază figura lui Isus – chiar și domnul Liiceanu face asta –, dar nu îi recunosc Bibliei pretenția de autoritate morală, de creuzet al convingerilor noastre morale și spirituale. Dorința omului modern e să trăiască cum vrea el, fără nicio autoritate morală în față căreia să răspundă. Binele și răul au devenit chestiuni subiective în modernitate, absoluturile sunt contestate cu violență, iar plăcerile senzoriale au devenit idolii preferați. Uneori am impresia că cea mai puternică convingere a omului modern e aceea că nu trebuie să aibă nicio convingere, ca și cum acestea i-ar încorseta libertatea.
Ce loc să mai ocupe Sfânta Scriptură în toată schema asta? De ce să aprofundăm o carte care ne strică „planurile”? De ce să ne supunem autorității ei, dacă noi redefinim binele și răul după cum ne taie capul? De ce să o citim zilnic, dacă învățăturile ei ne cheamă la sfințenie, nu la păcat? Ce convingeri să avem, dacă Adevărul nu e la temelia vieții nostre?
Jean-Luc Marion spunea că atunci când „într-o națiune o Biserică moare, nu e niciodată din pricina adversarilor ei, ci din pricina membrilor ei care-și pierd curajul și credința, prin urmare și inteligența”. Moare, cum s-ar spune, de prostie, căci nu există credință în vidul ignoranței, fără convingeri adânci. Credința are nevoie de convingeri, iar convingerile au nevoie de Adevăr.
Nu știu dacă te-am convins, însă sper să citești Scriptura cu mai multă pasiune și cu puțin mai mult interes. Nu doar că vei obține convingeri personale, dar cuvintele ei îți vor da viață. Nu citi Biblia ca să te dai deștept, citeste-o ca să ai viață!
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter