Cum să abordăm avortul în cadrul Bisericii

Acestea nu sunt femei care nu au călcat niciodată pragul bisericii. Dintre femeile evanghelice care au fost vreodată însărcinate și care frecventează biserica cel puțin săptămânal, una din 10 a recunoscut că a făcut cel puțin un avort. Cele care merg la biserică de una până la trei ori pe lună sunt la aproximativ 12%.

Ce se întâmplă cu femeile evanghelice care au rămas prima dată însărcinate în afara căsătoriei? Pentru cele cu vârste cuprinse între 32 și 49 de ani, 26% au făcut cel puțin un avort, dintre care aproximativ una din patru a făcut mai multe. Știind cât de frecvent este avortul în rândul evanghelicilor, cum putem răspunde din punct de vedere biblic și pastoral?

Unele femei au mărturisit și s-au pocăit de păcatul avortului, dar durerea nu a dispărut. Altele știu că au greșit, dar au păstrat secretul; nu și-au mărturisit niciodată păcatul și nu L-au lăsat pe Hristos să le elibereze de el. Unele nu au privit niciodată avortul ca pe un păcat, ci ca pe singura cale de ieșire dintr-o dilemă îngrozitoare. La urma urmei, este posibil ca prietenii de încredere să le fi încurajat să avorteze. Multe femei evanghelice care se află în situația post-avort, și alții care le-au susținut nu au beneficiat pe deplin de promisiunea lui Dumnezeu din Proverbe 28:13: „Cine îşi ascunde păcatele nu va propăşi, dar oricine le mărturiseşte şi renunţă la ele va găsi milă.”

Trebuie să le întindem mâna deschisă acestor bărbați și femei, indiferent dacă erau necredincioși sau creștini declarați atunci când a avut loc avortul. În confruntarea cu flagelul avortului și în îngrijirea celor afectați de acesta, nu trebuie să ne concentrăm doar asupra celor din afara bisericii. Trebuie să privim înăuntrul nostru (Gal. 6:10). Iată patru modalități.

1. Să vorbim despre sanctitatea vieții într-un cadru al răscumpărării.

Învățătura noastră despre avort nu ar trebui să fie „Iată regulile. Nu le încălcați”. Trebuie să explicăm de ce avortul este rău în cadrul întregii tapiserii a teologiei și antropologiei creștine: creația, căderea și răscumpărarea.

Convingerea noastră că oamenii sunt creați după chipul lui Dumnezeu stabilește valoarea unică a întregii vieți umane, inclusiv a copiilor nenăscuți (Gen. 1:26-27; cf. Gen. 25:22-23; Ps. 139:13; Ier. 1:5; Luca 1:15, 41; Gal. 1:15). Căderea ne arată gravitatea și puterea păcatului (prima crimă are loc la scurt timp după alungarea omenirii din paradis, Gen. 4:8-16). Biserica trebuie să scoată în evidență orice păcat, știind că orice fărădelege (chiar dacă încercăm să o ascundem sau să o negăm) poate fi comisă de orice credincios (1 Împărați 8:46; Ps. 14:3; Ecl. 7:20; 1 Cor. 10:13). De asemenea, trebuie să ne fie clar că există răscumpărare, mântuire completă și iertare totală pentru toate păcatele (trecute, prezente și viitoare) pentru toți cei care se pocăiesc și cred (Ps. 103:12; Isa. 1:18; Fapte 22:16; 1 Cor. 6:11; Apoc. 7:13-14).

Mulți credincioși nu au fost instruiți să privească avortul prin prisma acestui aspect. Este posibil să fi auzit că a fost abordat în legătură cu bătăliile politice sau culturale, dar nu ca pe o fărădelege obișnuită de care sunt ispitiți creștinii normali. Trebuie să umplem această lacună de învățătură fără a trata avortul fie ca pe un păcat de neiertat, fie ca pe unul minor.

2. Să luăm în considerare efectele avortului ascuns atunci când dăm sfaturi.

Trebuie să descoperim avortul, în mod onest și plin de răscumpărare, în consilierea pastorală. Atunci când o femeie se luptă cu abuzul de substanțe, spre exemplu, este potrivit să întrebăm cu delicatețe dacă nu cumva păcatul nemărturisit o tulbură. Acest lucru poate dezvălui un avort ascuns și neabordat.

Consilierea premaritală și maritală sunt, de asemenea, momente firești pentru a pune aceste întrebări cu delicatețe. Aceste contexte explorează adesea dacă au existat relații sexuale premaritale sau extramaritale, dacă au avut loc sarcini și cum s-a răspuns la acestea.

Consilierii pastorali trebuie să încurajeze climatele relaționale în care femeile și bărbații pot discuta în siguranță despre astfel de probleme sensibile. Acest lucru necesită răbdare. Dacă bănuim că un păcat nu este recunoscut, putem lăsa problema deoparte și să o abordăm mai târziu. Scopul este de a adopta postura unui păcătos care se apropie de păcătoși pentru binele lor, nu de a predica condamnarea morală sau de a vorbi de sus celor care vin la noi pentru îngrijire.

3. Atunci când predicăm, să presupunem că membrii bisericii au făcut sau au fost complici la avort.

Înseamnă aceasta că trebuie să evităm subiectul? Nu. Se vor supăra unele persoane indiferent de ce se va întâmpla? Da. Este dificil (dar nu imposibil) să fii credincios din punct de vedere biblic și în același timp să rămâi tandru și amabil atunci când abordezi probleme morale controversate, inclusiv avortul. Acest lucru înseamnă să avem grijă la ton și la vocabular și să evităm să fim prea grafici, dar fără a dilua realitatea.

Ajută să oferim povești concrete, din viața reală, care să le permită oamenilor să vadă realitățile chinuitoare cu care se confruntă femeile aflate în criză de sarcină și cei dragi lor. Narațiunile pot introduce subiecte dificile mai eficient decât o discuție directă despre principii, fapte și logică.

4. Să evităm să le prezentăm pe femeile însărcinate în afara căsătoriei ca fiind înfierate cu „litera stacojie”.

Fără să negăm că sexul în afara căsătoriei este greșit din punct de vedere moral, onorăm demnitatea fiecărei femei, recunoaștem tentația puternică a sexului și mărturisim puterea regeneratoare a sângelui lui Hristos. Apoi trebuie să venim alături de mamele și tații necăsătoriți pentru a-i ajuta spiritual, emoțional și material.

Femeile care se confruntă cu criza de sarcină cred adesea că nu au altă alegere. Aceasta este o minciună. A trata o femeie ca pe o creștină de mâna a doua sau a o lăsa să se confrunte cu ceea ce par a fi provocări insurmontabile fără un ajutor plin de dragoste o lasă mult mai vulnerabilă la această minciună.

Recent, peisajul juridic și cultural al avortului s-a schimbat enorm. Trebuie să continuăm să ne îngrijim de femeile, bărbații și membrii familiilor care se confruntă cu criza de sarcină, proclamând Evanghelia prin cuvânt și faptă. Și, în timp ce răspundem la aceste oportunități date de Dumnezeu în acest moment istoric unic, să recunoaștem și să ne amintim în mod special de cei din bisericile noastre care suferă de pe urma efectelor avortului, împărtășind cu ei puterea eliberatoare a milei nesfârșite a lui Dumnezeu.

Un text de David J. Ayers pentru The Gospel Coalition