Cum pot să cresc în credință?

Imaginează-ți un om care se îneacă într-o mare furtunoasă și căruia i se aruncă un colac de salvare. În disperare, se prinde de el, se agață și se strecoară în el. Începe apoi să plutească pe valurile înspăimântătoare. Încă plin de spaimă și îndoieli, este îngrijorat că acel colac de salvare s-ar putea să nu-l susțină și să fie înghițit de adâncuri. Imaginați-vă acum că el observă într-un buzunar impermeabil atașat de colac o mică broșură. Încă neliniștit și în ciuda circumstanțelor îngrijorătoare, omul începe să citească și descoperă că broșura laudă atributele acestui “salvator” al său. Citește despre materialele din care este făcut, designul său și calitățile sale fenomenale de plutire și siguranță acvatică. Citește despre cât de bine a fost testat, despre cum poate purta cele mai mari greutăți în cele mai sălbatice furtuni și că niciun om care s-a ținut de el nu s-a înecat vreodată. Pe măsură ce citește asta, încrederea lui crește.

Este el încă în mijlocul furtunii? Da. Ar putea câteva valuri mari să-i mai provoace îngrijorare? Da. Este el mai în siguranță sau mai protejat decât era înainte? Nu. Este la fel de în siguranță ca atunci când a pus pentru prima dată mâna pe colacul de salvare, doar că acum are o încredere mai mare și crescândă în capacitatea acestuia de a-l ține la suprafață prin toate pericolele și necazurile cu care se confruntă, până când, în cele din urmă, va fi scos din apă și adus în siguranță pe uscat.

Recunoscând limitările ilustrației, dați-mi voie să sugerez câteva paralele pentru creșterea credinței. Atunci când un păcătos se încrede pentru prima dată în Isus, acel păcătos este salvat și în siguranță. Nimeni și nimic nu-l poate smulge din mâna Lui. El este mai în siguranță decât a fost vreodată, dar s-ar putea să nu-și înțeleagă pe deplin siguranța. Știe suficient pentru a veni la Cristos, dar are nevoie să cunoască mai mult despre Cristosul căruia i s-a încredințat. Încrederea lui va crește pe măsură ce cunoaște mai mult despre Mântuitorul în care se încrede. Cum poate fi pusă aceasta în practică?

În primul rând, creșterea spirituală vine prin Scripturi. Aceasta este cartea care nu numai că îl face pe om înțelept pentru mântuire prin credința în Cristos, dar îl și face pe omul lui Dumnezeu complet. Creștinii au întotdeauna nevoie de Evanghelie. Noi trebuie să ne ținem privirile ațintite la Cristos, Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre (Evrei 3:1). Observați cum, împotriva tuturor capcanelor și necazurilor vieții de creștin, împotriva tuturor distragerilor și înșelăciunilor învățăturilor false, apostolii au pus înaintea ochilor poporului lui Dumnezeu pe Cristos răstignit, pentru creșterea credinței lor. Studiindu-L pe Cristos în Scripturi, ne uităm la El, autorul și Cel care desăvârșește credința noastră, și astfel ea crește.

A doua cale pentru a spori în credință este prin rugăciunea către Dumnezeu pentru ca Duhul Său să lucreze în noi o credință mai mare. El este dătătorul credinței, așa că El trebuie să fie Cel care o întărește. Ucenicii s-au rugat: „Mărește-ne credința!” (Luca 17:5). Un tată tulburat a strigat: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Marcu 9:24). Astfel de rugăciuni ne reamintesc că adevărata credință poate fi mai slabă sau mai puternică și ne arată că unul dintre modurile în care credința poate crește este prin a o cere. Ca răspuns la cerere, Cristos ne arată mai mult despre Sine. Se poate să nu avem pentru că nu am cerut (Iacov 4:2)?

O altă modalitate de a crește în credință este părtășia cu sfinții. Lumea va încerca să slăbească credința noastră, iar Satan o va ataca, deviindu-ne de la Cristos, distrăgându-ne de la adevăr și ducându-ne atenția la alte lucruri. O modalitate plăcută de a contracara acest lucru este să petrecem timp cu poporul lui Dumnezeu, vorbind despre Împărăția Lui (Maleahi 3:16–18). În astfel de părtășie cu sfinții, semnificația lucrurilor cerești este revigorată și restaurată, iar mângâierile sunt împărtășite (1 Tesaloniceni 4:18, 5:11).

Aceasta ne aduce la alte experiențe, atât ale noastre, cât și ale altora. Citind Biblia ni se arată cum credința poporului lui Dumnezeu crește prin încercări. Avraam, tatăl credincioșilor, a avut atât încercări, cât și triumfuri ale credinței (Romani 4:20). Psalmiștii s-au întărit amintindu-și de lucrările lui Dumnezeu din trecut. Este de folos să citim și să ascultăm alte persoane credincioase, atât din trecut cât și din prezent, referitor la cum Domnul i-a ținut și i-a ajutat. Gândiți-vă că fiecare val care nu ne scufundă dovedește din nou și din nou trăinicia Stâncii pe care stăm, puterea marelui nostru Mântuitor.

Nu credința noastră este cea care ne salvează. Există pericolul de a avea încredere în puterea credinței noastre, în loc să avem încredere în Domnul Însuși. Cristos este cel care ne mântuiește prin credință. Cristos este cel puternic din care vine credința noastră și El este cel în care avem încredere. El este cel care ne mântuie. Pe măsură ce ne uităm mai mult la El, credința noastră trebuie să crească.

 Jeremy Walker, Ligonier