Cum ar trebui să-mi atrag copilul rebel?

Experiența unor relații distruse cu adolescenții sau tinerii adulți lasă o rană de-a lungul întregii vieți. Evenimentele familiale care ar trebui să fie pline de bucurie devin amintiri ale pierderii. Părinții cu inima frântă, dezorientați și confuzi nu știu încotro să se îndrepte.

Există multe explicații pentru relațiile acestea dintre părinți și copii. Dar elementul comun al tuturor relațiilor distruse este pur și simplu acesta: noi greșim și ni se greșește. Nimeni nu scapă, nici măcar cel mai sârguincios părinte. Cum pot părinții să treacă dincolo de această ruptură pentru a ajunge la reconciliere? Biblia răspunde la această întrebare, adesea dureroasă.

Scripturile sunt pline de calitățile și conținutul reconcilierii. Este o călătorie spirituală – un proces, nu un eveniment. Să luăm în considerare câteva sfaturi biblice pentru a repara relațiile distruse cu copiii mai mari care au fost cauzate de păcat și rebeliune.

1. Amintește-ți obiectivele lui Dumnezeu.

În loc să tragi concluzia că toate eforturile pe care le-ai depus pentru copilul tău, adolescent sau adult, au eșuat, amintește-ți promisiunile lui Dumnezeu și dă dovadă de răbdare. Amintește-ți  de planurile lui Dumnezeu pentru noi, ca părinți. El ne face asemenea lui Cristos. El lucrează mereu pentru a ne curăța, prin încercările noastre, fie că sunt încercări făcute de noi înșine, fie că ne sunt impuse de alții sau de circumstanțele vieții. Nu vei ajunge niciodată într-un punct în care efortul tău sa fi fost în zadar. Ești într-o călătorie, iar Dumnezeu este un Tată ceresc credincios. “A renunța” este un semn că speri mai degrabă în eforturile tale decât în lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Nu neg durerea din inimă și pierderile care însoțesc relațiile rupte cu copiii, dar disperarea poate reflecta necredința. Amintește-ți că Duhul lui Dumnezeu aduce schimbarea – nu eforturile noastre.

Reconcilierea biblică trebuie să înceapă în propriile noastre inimi. Concentrează-te pe modul în care Duhul lui Dumnezeu aduce înțelegere și transformare în propriul tău suflet. Avem nevoie de o perspectivă asupra modului în care am putut contribui la ruptură. Mă gândesc la acest lucru ca la dezarmarea rebeliunii. Vrem să eliminăm orice sentiment de justificare pe care copilul nostru adolescent sau adult îl poate simți față de noi în timp ce inițiem reconcilierea. Umilința este inima reconcilierii. Reconcilierea trebuie să se refere la bunăstarea spirituală a copilului tău. Nu te gândi: “Cum îmi pot repara copilul rebel?”. Gândiți-vă, mai degrabă, “Cum se folosește Dumnezeu de oameni și de circumstanțe pentru a mă face să semăn cu Cristos?”. Reconcilierea nu poate fi despre a te simți mai bine, despre a-ți lua o piatra de pe suflet, despre a-ți continua viața, despre a te justifica sau despre a-ți curăța conștiința. Îmbrățișează încercarea, pentru că ea te duce la Dumnezeu. Scopul Lui este ca tu să te concentrezi asupra lui Cristos. Focul rafinatorului este transformator; el produce aur curat. 

2. Rugăciunea este un ingredient principal al reconcilierii.

Roagă-te pentru smerenie. Roagă-te pentru iertarea lui Dumnezeu pentru modul în care ai putut fi complice la eșec. Roagă-te pentru (și cu) soțul/soția și copilul dumneavoastră. Roagă-te pentru o inimă de împăciuitor și pentru voința de a asculta. Roagă-te ca să nu cedezi în fața fricii. Roagă-te ca să iubești așa cum ai fost iubit. Vrei să pătrunzi în lumea copilului tău cu mesajul dătător de viață al Evangheliei. Smerenia și rugăciunea te pregătesc pentru conversații dezarmante cu copilul tău adolescent sau adult. 

Ia în considerare oportunitățile care te așteaptă. S-ar putea să întâmpini câteva obstacole dificile. Dar dacă copilul tău vede și aude hotărârea dumnezeiască în vocea și atitudinea ta, aceasta va promova vindecarea. Hotărăște-te să îi transmiți copilului tău dorința ta de a-l iubi așa cum te-a iubit Cristos.

Este bine ca copiii să trăiască cu loialitate și dragoste pentru părinții lor. Este minunat ca familia să slujească împreună în Împărăția lui Cristos. Este prețios să vezi că o generație urmează altă generație în căile lui Dumnezeu. Dar suntem în pericol atunci când trebuie să avem aceste binecuvântări sau când suntem în disperare și deznădăjduiți astfel încât nu găsim mângâiere sau speranță în Dumnezeu. 

Dumnezeu ne-a creat pentru relații. Relația noastră cu Dumnezeu și relațiile noastre cu ceilalți au fost modelate după relația de iubire, comunicare și scop etern prezentă în Trinitate. În mod firesc, ne doare inima atunci când experimentăm relații frânte în cercul central al relațiilor umane ale lui Dumnezeu, familia. Dar, slavă Domnului, El a creat mijloacele de reconciliere. Reconcilierea este modelată cel mai puternic în întruparea, viața, moartea și învierea Domnului Isus Cristos pentru a ne împăca cu Tatăl nostru ceresc.

3. Iubiți cu smerenie.

Continuăm să trăim o credință autentică și smerită. Iubiți așa cum v-a iubit Dumnezeu. ”Îmbracă-ți” așteptările în materie de relații cu frumusețea, harul, compasiunea și înțelegerea pe care ți le-a oferit Cristos. Cristos mijlocește pentru tine înaintea Tatălui. Copilul tău ar trebui să vadă și să audă în tine aceeași primire pe care Cristos o face tuturor celor aflați în necaz. 

Dacă sunteți tentați să disperați, nu vă descurajați. Amintiți-vă de chemarea lui Cristos către cei osteniți și împovărați din Matei 11:28-30. Acesta nu numai că îi întâmpină pe păcătoși, dar promite adăpost pentru credincioși.

Este greu să ne smerim pentru a recunoaște complicitatea noastră în relațiile rupte. Este greu să ne pocăim fără să ne apărăm sacrificiul nostru just și onorabil, bunele noastre intenții și eforturile noastre sincere ca părinți. Este greu să înfruntăm răzvrătirea cu atitudini asemănătoare lui Cristos. Cum putem căuta să realizăm această slujire? Petru ne oferă un memento oportun pentru îndrumarea și încurajarea noastră:

”Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” (2 Petru 1:3-4)

Margy Tripp, Ligonier