Cum a schimbat creștinismul lumea?

Deși creștinismul este adesea discreditat sau blamat, în lipsa lui Occidentul nu ar fi atins nivelul înalt de civilizație de care ne bucurăm astăzi. Cartea lui Alvin J. Schmidt, Cum a schimbat creștinismul lumea, tradusă la Editura Reîntregirea (Alba Iulia, 2018), scoate în evidență consecințele influenței profunde pe care a avut-o Hristos asupra a numeroase aspecte ale vieții și istoriei umane. Autorul pleacă de la premisa că mulți dintre cei care blamează, discreditează sau chiar folosesc injurii la adresa creștinismului, s-ar putea să nu știe sau să nu creadă că în absența creștinismului nu ar fi avut libertatea pe care o au azi. Aceeași libertate a exprimării care, în mod ironic, le permite să critice valorile creștine este în mare parte un produs al influențelor creștinismului! Cele peste 560 de pagini demonstrează premisa lui!

Valoarea scăzută a vieții la romani era un afront scandalos la adresa primilor creștini care au ajuns la Roma. Infanticidul era o practică răspândită printre greci și romani. Cei născuți cu malformații sau fragilitate erau uciși, cel mai adesea prin înecare. Doar faptul că se năștea o fetiță putea fi un motiv suficient pentru infanticid. Literatura creștină timpurie a condamnat infanticidul (Didahia), iar în 374, sub influența lui Vasile cel Mare, împăratul Valentinian a scos infanticidul în afara legii (Codex Theodosius 9.41.1). Abandonul infantil era la ordinea zilei, dar Calist, episcop al Romei între 217-222, oferea adăpost copiilor abandonați, plasându-i în familiile creștinilor. Mai târziu, împărații Onoriu și Teodosie au hotărât ca toți copii găsiți să fie anunțați în biserică, iar dacă nimeni nu îi revendica, să poată fi păstrați de cel care i-a găsit. Sinodul de la Rouen (sec. IX, Franța) le cerea femeilor care nășteau copii pe ascuns să îi lase la ușa bisericii, care avea grijă de ei dacă nu îi revendica nimeni.

Jocurile pline de cruzime ale gladiatorilor au dispărut și ele ca urmare a creștinismului. Împărații creștini au scos în afara legii aceste jocuri, în 390 în Răsărit, și apoi în 404 în Apus.

Moralitatea sexuală a fost modificată de creștinism, iar demnitatea căsătoriei a fost restabilită de creștini. La greco-romani adulterul era definit de statutul conjugal al femeii. Un bărbat căsătorit comitea adulter doar dacă avea relații cu soția unui alt bărbat, dar relațiile sexuale cu o femeie necăsătorită sau cu o prostituată nu erau considerate adulter. Homosexualitatea si pederastia erau practicate la scară largă, la fel ca și lesbianismul.

Puterea absolută a tatălui asupra membrilor familiei (patria protestas) sau a soțului asupra soției (manus) au fost respinse de Hristos. Libertatea limitată a femeii la educație sau locul ei separat în casa soțului a dispărut. Se cunoaște statutul josnic al femeii în lumea romană. Prin modelul Său, creștinii au acordat femeii aceeași valoare ca și unui bărbat.

Caritatea, mila și grija pentru orfani și pentru cei vârstnici, manifestată de creștini, a dus la apariția asistenței sociale așa cum o cunoaștem astăzi. Iustin Martirul (100-166), unul din primii apărători ai creștinismului, susține că în timpul slujbelor se făceau colecte pentru ajutorarea celor orfani. În sec. al IV-lea, Vasile cel Mare și Ioan Hristostom recomandau insistent construirea de orphanotrophia (orfelinate), construite de obicei la umbra catedralelor. În timpul împăratului Iustinian (483-565), aflăm că bisericile erau case funcționale pentru vârstnici. Nu există mărturii despre case de bătrâni înaintea apariției creștinismului. Milioanele de persoane care primesc ajutor social de la stat cunosc prea puțin faptul că aceste plăți sunt în mare măsură rezultatul influenței creștine. Biserica a înființat, încă din 321, morotrophia (azile de nebuni), iar în 630 apare prima instituție pentru cei orbi, în Ierusalim, ca urmare a inițiativei creștine.

Primul spital a fost construit de Vasile cel Mare în Cezareea, în jurul anului 369. Fabiola, o văduvă bogată, apropiată a lui Ieronim, a construit primul spital din Occident la Roma în 390, donând întreaga sa avere pentru acest spital. Creștinismul a umplut lacuna păgână care îi ignora pe cei bolnavi și muribunzi, mai ales în perioada epidemiilor. Existau peste 300 de temple și altare precreștine dedicate zeului grec tămăduitor Aesculapius, dar aceste altare nu erau spitale, ci locuri în care oamenii petreceau o noapte din rațiuni religioase. Au existat locuri pentru tratarea soldaților, dar spitalele caritabile pentru oamenii din popor au apărut odată cu creștinismul. În sec. al VI-lea, spitalele deveniseră părți obișnuite ale mănăstirilor. Caritatea și mila ca valori creștine au dus la apariția și ulterior la dezvoltarea sistemului public de sănătate.

Școlile publice sau educația obligatorie susținută de stat are la bază inițiative creștine. Înainte de Luther, educația era susținută de Biserică în școli episcopale, catedrale sau mănăstiri. Luther a susținut că, dacă autoritățile civile pot cheltui bani pe arme, poduri, drumuri, ar putea să o facă și pentru a-i educa pe tineri. Melanchton a dus mai departe planurile pedagogice ale lui Luther și a convins autoritățile să implementeze primul sistem de școli publice din Germania. Învățământul obligatoriu a început ca urmare a Reformei.

Munca și libertatea economică au fost radical îmbogățite ca urmare a creștinismului. Perspectiva pre-creștină greco-romană considera munca înjositoare, rezervată sclavilor; iar în cea iudaică munca era onorabilă, muncitorul vrednic de plată și susținea dreptul de proprietate. Perspectiva creștină a accentuat că munca este o chemare (vocatio) de la Dumnezeu, cerșitul și pierderea timpului sunt un păcat, iar motivația profitului este onorabilă.

Există o conexiune între creștinism și știință. Deși au existat decizii luate de Biserică împotriva unor studii medicale, astronomice, totuși mulți oameni de știință din Evul Mediu și până la mijlocul sec. al XVIII-lea erau creștini, au fost inspirați în teoriile lor de postulate sau premise biblice.

Libertățile și drepturile predomină acolo unde creștinismul a avut cel mai mare impact. În țările în care creștinismul a avut o prezență proeminentă, au existat progrese vizibile în ce privește libertatea și dreptatea, spre deosebire de societățile care continuă să fie dominate de religii necreștine.

La începutul creștinismului, sclavia era acceptată, iar unii creștini au tolerat sclavia. Totuși, abolirea sclaviei și condamnarea segregării rasiale au rădăcini creștine. Sclavii se împărtășeau de obicei la același altar cu creștinii liberi. Constantin cel Mare a impus pedeapsa cu moartea celor care furau copii pentru a-i crește ca sclavi, iar Iustinian a anulat toate legile care împiedicau eliberarea sclavilor.

Arta și arhitectura au înflorit în contextul libertății creștine. Mozaicul pe sticlă a fost o inovație creștină, iar bisericile și catedralele, cu arta lor de inspirație biblică, au devenit „Biblia creștinilor săraci și analfabeți”. Arhitectura gotică cu arcadele ei ascuțite spiritualizează, indicând spre ceruri.

Muzica și literatura au oferit capodopere de referință datorită influenței ideilor creștine. Duminica, ziua învierii lui Cristos, cu toate beneficiile ei asupra orarului nostru, e un derivat al creștinismului. Unii termeni din vocabular sunt și azi o urmare a credinței creștine: catedrală, crez, creștin, cruce, rai, iad, erezie, martir, pastor. Atât de mult credeau creștinii în înviere, încât fiecare loc de îngropare era numit koimetrion (cimitir), cuvânt care desemna un dormitor sau loc temporar de odihnă.

Cum de au reușit valorile creștine să influențeze ireversibil orice aspect al vieții umane? Răspunsul e simplu: Hristos și învățătura Sa au transformat radical omul, iar omul schimbat de El va contribui activ la schimbarea lumii în care trăiește!