Cum a contribuit creștinismul la dezvoltarea științei moderne

Influența teologiei creștine

Naturalismul metodologic este o convenție care s-a remarcat în societate doar de la sfârșitul secolului al XIX-lea. De fapt, știința a început într-un mediu foarte teist – în realitate, creștin. Perioada de timp denumită de istorici “Revoluția Științifică” a fost cuprinsă aproximativ între anii 1300 și 1700. Există dezbateri cu privire la momentul în care a început, și totodată, dacă protestanții sau catolicii au fost responsabili de acest fapt; dar este clar că ideile teologice creștine au avut un rol imens în formarea și fundamentarea științei moderne.

Unul dintre punctele principale a fost ideea intangibilității: natura este intangibilă. Există o ordine și o structură care pot fi înțelese și diferențiate de către omul de știință, deoarece natura este creația unei minți raționale, și anume mintea lui Dumnezeu și că aceeași minte care a creat natura cu această ordine rațională încorporată în ea, ne-a creat pe noi și rațiunea noastră, astfel încât să putem percepe și înțelege rațiunea pe care a integrat-o în natură. Aceasta a fost ideea  ce le-a dat oamenilor încrederea de a face munca grea de investigare pentru a descoperi ordinea ascunsă, structura care se află sub aparențele fenomenelor naturale.

Ordinea naturii

Primul lucru care trebuie spus este că știința nu a apărut datorită unui set de presupoziții naturaliste. De fapt, ea a apărut datorită convingerii că există o ordine bazată pe legi naturale, că ființele umane o pot discerne și înțelege, deoarece au fost create după chipul creatorului acelei ordini, și totodată trebuie să o cerceteze. Deși se puteau aștepta ca acolo să existe o ordine rațională (grecii credeau același lucru), ei știau că ordinea rațională era condiționată de alegerea creatorului.

Acesta a fost un punct al recuperării doctrinei creației în ultima perioadă a Evului Mediu. Din moment ce ordinea din natură este condiționată de actul Creatorului, trebuie să mergem să cercetăm ce fel de ordine a stabilit în ea. Nu putem pur și simplu să stăm pasivi și să deducem concluzii pe baza principiilor logice fundamentale.

Grecii și astronomia ptolemeică au fost un bun exemplu în acest sens. Aceștia s-au gândit că, întrucât cea mai perfectă formă de mișcare este cercul și întrucât planetele se află pe un tărâm ceresc, ele trebuie să descrie orbite circulare. Dar, de fapt, ele descriu mișcări eliptice.

Astfel, oamenii de știință din perioada modernă timpurie s-au separat de afirmațiile grecilor antici și au afirmat că, din moment ce natura este creată de Dumnezeu și El ar fi putut acționa altfel, nu trebuie investigăm ce ar fi trebuit să facă, așa cum spunea Robert Boyle, ci ce a făcut – ceea ce înseamnă o investigație empirică. Trebuie să te uiți și să vezi.

Au existat multiple moduri prin care creștinismul a dat naștere științei moderne, iar ideea că un set de ipoteze naturaliste este necesar pentru a înțelege lumea este pur și simplu falsă din punct de vedere istoric.

Un articol scris de Stephen Meyer pentru Crossway