Creștinul cu un singur scop

Biblia nu interzice banii. De fapt, mulți oameni din Biblie – Iov (Iov 1:3), Avraam (Geneza 13:2), Isaac (Geneza 26:12-13), Iacov (Geneza 30:43), Boaz (Rut 2:1) și Solomon (1 Regi 10:23) – au fost extrem de bogați ca urmare a binecuvântării lui Dumnezeu. Dar Biblia interzice o afecțiune pentru bani: „iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele, iar unii, tânjind după ei, s-au îndepărtat de credință și s-au străpuns singuri de multe dureri” (1 Timotei 6:10).

Când iubești banii și lucrurile, Îl vei uita pe Dumnezeu (Proverbe 30:9), te vei încrede mai degrabă în bogățiile tale decât în El (Iov 31:24-28), vei înghiți înșelăciunea (Marcu 4:19), vei face compromisuri legat de convingerile tale (2 Timotei 4:10), vei fi mândru (Deuteronom 8:14), vei fura de la Dumnezeu (Maleahi 3:8) și vei ignora nevoile altora (1 Ioan 3:17). Dragostea pentru bogăție și posesiuni vă va determina să le urmăriți în mod ilegitim prin furt (Efeseni 4:28) – fie prin forță (1 Împărați 21:1-16), fie prin fraudă (Amos 8:5), fie prin uzură (Psalmul 15:5; Proverbele 28:8) – sau prin jocuri de noroc, o încredere irațională în șansă mai degrabă decât în providența binevoitoare a lui Dumnezeu.

Dacă vrei să eviți păcatele care însoțesc iubirea de bani, Isus prescrie o atitudine unică față de bogăție și posesiuni. Iar în Matei capitolul 6, El ne poruncește să strângem o singură comoară, să avem o singură viziune, să slujim unui singur stăpân și să căutăm un singur scop.

„Nu vă strângeți comori pe pământ (…), ci strângeți-vă comori în cer” (Matei 6:19-20).

Este corect să vă întrețineți familia, să faceți planuri rezonabile pentru viitor, să faceți investiții înțelepte și să aveți bani pentru a continua o afacere, pentru a da săracilor și pentru a sprijini lucrarea Domnului. Este greșit să fii necinstit, lacom, pofticios, zgârcit și avar cu privire la ceea ce îți dă Dumnezeu. Să câștigi, să economisești și să dăruiești în mod cinstit este înțelept și bun; să te îmbogățești și să cheltui doar pentru tine nu este doar neînțelept, ci este și un păcat.

Cheia avertismentului lui Isus aici este „voi înșivă.” Atunci când acumulați bunuri doar de dragul vostru – fie pentru a le acumula, fie pentru a le cheltui în mod egoist și extravagant – acele bunuri au devenit idoli. Dar atunci când folosiți lucrurile cu înțelepciune, iubire, bunăvoință și generozitate pentru scopurile Împărăției, le puteți transforma într-un mijloc de a acumula posesiuni cerești.

1. Campbell Morgan a scris:

Trebuie să vă amintiți cu pasiunea care arde în voi că nu sunteți copilul zilei de azi. Nu sunteți de pe pământ, sunteți mai mult decât țărână; sunteți copilul zilei de mâine, sunteți din eternitate, sunteți urmașul divinității. Dimensiunile vieții voastre nu pot fi circumscrise punctului în care cerul albastru sărută pământul verde. Toate faptele vieții voastre nu pot fi cuprinse în mica sferă în care trăiți. Voi aparțineți infinitului. Dacă îți faci norocul pe pământ – suflet sărman, trist și prost – ți-ai făcut o avere și ai depozitat-o într-un loc unde nu o poți ține. Strânge-ți averea, dar pune-o acolo unde te va întâmpina în zorii noii dimineți. (Evanghelia după Matei [New York: Revell, 1929], 64-65)

„De aceea, dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi plin de lumină” (Matei 6:22).

Ochiul este aici o ilustrare a inimii – este lampa sau lentila prin care toată lumina ajunge la tine. Ochiul este ca o fereastră care, atunci când este curată, permite luminii să strălucească, dar atunci când este murdară, împiedică lumina să intre. Dacă ochiul tău este rău, dacă este bolnav sau deteriorat, lumina nu poate intra și întregul corp va fi plin de întuneric.

Inima este ochiul sufletului, prin care strălucește lumina fiecărei experiențe spirituale. Prin inima ta vin la tine adevărul, iubirea, pacea și orice altă binecuvântare spirituală a lui Dumnezeu. Când inima ta – viziunea ta spirituală – este clară, atunci tot corpul tău va fi plin de lumină. Dar dacă inima ta este bolnavă și deteriorată, fiind împovărată de o afecțiune pentru lucruri, ea devine „oarbă” și insensibilă la lucrurile spirituale.

Un ochi bolnav este o imagine a unei inimi îngăduitoare din punct de vedere egoist – stăpânul fiecărui necredincios, ispititorul fiecărui credincios. Dacă ești materialist și lacom, s-ar putea să fii orb spiritual și să nu fii deloc creștin. Ochiul în care ai încredere pentru a discerne lumina adevărată poate fi, în realitate, cel care te păcălește – crezi că ai lumină, dar nu ai. Ceea ce interpretezi ca lumină este, de fapt, întuneric și, din cauza autoamăgirii, cât de mare este acel întuneric!

Dacă o inimă plina de lăcomie este stăpânul tău, trebuie să renunți la ea pentru a-L urma pe Isus Cristos. El este Domnul care spune: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze” (Luca 9:23). A-L asculta înseamnă a te bucura de părtășia cu Dumnezeu și cu credincioșii adevărați, o părtășie a luminii (1 Ioan 1:5-7).

Dacă Cristos este cu adevărat Stăpânul tău, poți fi totuși tentat spre materialism. „Să nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el” (1 Ioan 2:15). Dovediți că sunteți plini de dragostea Tatălui și păstrați-vă ochii deschiși de dragostea pentru lucrurile temporale. Vă veți menține vederea clară – ochi care văd cu adevărat – și vă veți bucura de darul luminii lui Dumnezeu.

„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; pentru că ori îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt, ori se va ține de unul și îl va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și bogăției” (Matei 6:24).

Pe măsură ce observ cultura noastră, este evident că mulți evanghelici nu cred cu adevărat acest verset. Unii plutesc pasivi pe curentul bogăției americane, alții îl beau cu poftă, fără să pună niciodată la îndoială legitimitatea mărturisirii lor că Dumnezeu este Stăpânul. Dar versetul de mai sus este foarte concis. Loialitatea față de un stăpân înseamnă ură față de celălalt – nu există cale de mijloc.

În zilele lui Isus, un sclav era o proprietate, un bun asupra căruia proprietarul avea control absolut. Pentru un sclav nu existau obligații parțiale sau cu timp parțial față de stăpânul său. Serviciul său era să îl slujească pe stăpânul său cu normă întreagă și nu avea timp pentru a servi pe altcineva. Nu era doar dificil, ci absolut imposibil să servești doi stăpâni.

Dacă ești creștin, ești un sclav al lui Dumnezeu și al neprihănirii (Romani 6:16-22). Nu poți pretinde că Domnul Isus Cristos este domnul tău dacă inima ta este legată de ceva sau de altcineva. John Calvin a spus: „Acolo unde bogăția stăpânește inima, Dumnezeu și-a pierdut autoritatea” (A Harmony of the Evangelists Matthew, Mark, and Luke, vol. 1 [Grand Rapids: Baker, 1979], 337).

„Ci căutați mai întâi Împărăția Lui și neprihănirea Lui și toate acestea vi se vor adăuga vouă” (Matei 6:33).

Dacă vrei să fii hotărât cu privire la comoara ta, la viziunea ta și la Stăpânul tău, trebuie să urmărești un singur scop – să-ți ridici gândurile la nivelul divin. Dumnezeu vrea să te elibereze de deșertăciunea lumească, temporală și trecătoare a acestei vieți pentru a căuta lucrurile lui Dumnezeu. În dreapta Sa sunt plăceri veșnice (Psalmul 16:11), așa că „puneți-vă gândul la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ” (Coloseni 3:2).

Cuvântul grecesc tradus prin „primul” în Matei 6:33 înseamnă „primul într-un rând de mai multe opțiuni.” Dintre toate prioritățile vieții, căutarea Împărăției lui Dumnezeu este numărul unu. Aceasta implică să faci tot ce poți pentru a promova domnia lui Dumnezeu asupra creației Sale. Astfel, să îți dorești ca domnia lui Cristos să se manifeste în viața ta prin „dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14:17). Căutați Împărăția Sa atunci când vă doriți întoarcerea Regelui în slava Sa pentru a stabili împărăția Sa pe pământ, pentru a ne primi în Împărăția Sa veșnică.

Isus vine, întruchiparea neprihănirii și sfințeniei perfecte a lui Dumnezeu, iar când va veni, „vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este El. Și oricine are această nădejde în El se purifică pe sine, așa cum El este pur” (1 Ioan 3:2-3). Asta înseamnă să cauți Împărăția Sa și neprihănirea Sa.

Creștinii din această țară sunt binecuvântați cu o bogăție de neegalat, au oportunități fără precedent de a urmări interesele Împărăției și trăiesc sub privirea neclintită a Dumnezeului care va cere socoteală fiecăruia. Așadar, care este preocuparea inimii tale? Ești mai preocupat de Împărăția lui Dumnezeu sau de lucrurile acestei lumi? Gândește-te unde îți depozitezi comoara; ia în considerare starea vederii tale; contemplează cărui stăpân îi slujești; și evaluează ce anume cauți. Dacă te afli de partea greșită a voinței Sale, întoarce-te la o căutare unică a împărăției Sale și a neprihănirii Sale și bucură-te de binecuvântarea Sa.