Creștinismul și dezvoltarea capitalului uman

Multe universități din epoca medievală au purtat amprenta savanților creștini, în special Universitatea din Salamanca. Medievistul Edward Grant susține că universitatea medievală îi încuraja pe studenți să se angajeze într-o analiză riguroasă a textelor clasice și că religia și filosofia naturală erau studiate separat, deoarece nu se aștepta ca filosofii naturaliști să invoce religia ca explicație atunci când discutau controversele seculare. Mai mult, contrar opiniilor populare, credința predominantă în epoca medievală era că Pământul era rotund, nu plat. Povestea pământului plat a fost promulgată de scriitori precum Washington Irving și John Draper.

Dovezile arată că, în loc să inhibe progresul intelectual, creștinii au dat startul revoluției capitalului uman. Potrivit unui studiu, dezvoltarea timpurie a Țărilor de Jos poate fi pusă pe seama eforturilor Frăției Vieții Comune din secolul al XV-lea. Promovarea alfabetizării a fost crucială pentru proiectul lor misionar, deoarece credincioșii trebuiau să fie alfabetizați pentru a înțelege Biblia. De asemenea, adoptând o abordare socială incluzivă a religiei, ei au reușit să transmită educația către mase.

Un alt aspect important este faptul că acesată frăție a pus accentul pe responsabilitatea individuală și a facilitat acumularea de capital uman, susținând producția de carte. În orașele în care a fost activă, proiectul lor a dus la rate mai mari de alfabetizare și la o creștere mai rapidă a populației în perioada 1400-1560. În mod nesurprinzător, educația i-a făcut pe cetățeni mai educați și mai predispuși să ceară responsabilitate din partea instituțiilor politice, iar acest lucru explică, probabil, de ce orașele cu o concentrație mai mare de membri ai Frăției Vieții Comune au fost susceptibilă să susțină Revolta olandeză din 1572.

În Germania, citirea Bibliei a devenit, în mod similar, o normă în școlile primare datorită influenței pietiștilor. Importanța pe care mișcările religioase o acordau alfabetizării a jucat un rol esențial în apariția alfabetizării în masă și în dobândirea de capital uman. Reevaluările teoriei lui Weber privind etica protestantă a muncii au demonstrat că protestantismul este legat de creșterea economică prin intermediul capitalului uman.

Protestantismul i-a implorat pe credincioși să obțină o educație decentă care să-i echipeze pentru a interpreta Biblia, însă, indirect, acest lucru a încurajat, de asemenea, gândirea critică prin stimularea cererii de cunoștințe laice. Un studiu de referință deslușește implicațiile Reformei protestante:

„Ca un efect secundar neintenționat al îndemnului lui Luther ca toată lumea să poată citi Evanghelia, protestanții au dobândit competențe de alfabetizare care au funcționat drept capital uman în sfera economică… Reforma protestantă a avut consecințe economice de foarte lungă durată, care s-au întins pe parcursul mai multor secole. Protestantismul a dus la o alfabetizare substanțial mai mare, ceea ce, la rândul său, a dus la progres economic.”

De asemenea, există și dovezi în sprijinul faptului că creștinismul a contribuit la prosperitatea lumii în curs de dezvoltare. Robert Woodberry susține că în Botswana, Zimbabwe și Lesotho, „misionarii protestanți au inițiat educația în masă, tipărirea de carte și ziare, societatea civilă și mișcările de reformă colonială și au inculcat abilități democratice prin intermediul bisericilor, al sinoadelor bisericești și al adunărilor ecumenice”. Misionarii au servit drept forță de contracarare a autorității coloniștilor, care erau hotărâți să submineze spiritul antreprenorial al negrilor.

Aceștia au introdus școlarizarea formală și au îmbunătățit tehnicile agricole pentru a crește standardele de viață ale africanilor de culoare. Cu ajutorul misionarilor, a apărut o clasă de mijloc de culoare care i-a amenințat pe coloniștii albi. Woodberry arată cum acești coloniști au împiedicat progresul antreprenorilor negri:

„Pe măsură ce afacerile și fermele negrilor au început să le submineze albilor și pe măsură ce tot mai mulți negri au început să treacă de cerințele educaționale și economice pentru a vota, albii au instituit o serie de legi noi pentru a diminua calitatea educației africane, pentru a restricționa proprietatea funciară a negrilor, pentru a submina competitivitatea afacerilor negrilor și pentru a crește cerințele pentru a vota. Aceste legi au dat majoritatea celor mai bune terenuri doar pentru uzul albilor și au confiscat multe ferme pe care negrii le cumpăraseră deja, desemnând zona doar pentru albi… Astfel, coloniștii albi au subminat în mod activ dezvoltarea unei clase de mijloc de culoare, preferând un sistem format din negri săraci și albi bogați.”

Vă puteți imagina cât succes ar fi avut antreprenorii negri dacă eforturile misionarilor nu ar fi fost sabotate de rasiști?

Literatura de specialitate privind efectele protestantismului este vastă și completează studiile mai noi care resping afirmația incompatibilității catolicismul cu formarea capitalului uman. Un studiu recent afirmă că, în prezent, nivelul educațional în zonele guaraní în care au desfășurat activități iezuiții este încă cu 10-15 procente mai ridicat decât în zonele de misiune abandonate și chiar decât în zonele de misiune franciscane. O altă constatare crucială este aceea că iezuiții au promovat educația tehnică, favorizând astfel în mod direct acumularea de capital uman. Așadar, vedem din nou subliniat pionieratul intelectual al creștinilor.

Implicarea statului în educație este destul de recentă, iar în cea mai mare parte a istoriei, educația a fost sponsorizată de filantropi și creștini; prin urmare, fără intervenția activiștilor creștini, standardele educaționale din Occident ar fi fost mai scăzute. Așadar, ori de câte ori criticii susțin că religia creștină a întârziat progresul, ar trebui să le reamintim că aceasta este în mare măsură responsabilă pentru revoluția capitalului uman.

Un text de Lipton Matthews pentru Mises Institute