Credința și rațiunea

Ideea că logica și rațiunea solidă sunt ostile credinței înlocuiește, de fapt, credința autentică cu iraționalitatea. Iraționalitatea și discernământul sunt opuse polare.

Când Pavel s-a rugat ca dragostea filipenilor să „abunde și mai mult în cunoștință reală și în tot discernământul” (Filipeni 1:9), el afirma raționalitatea credinței adevărate. Conform afirmației lui Pavel, cunoașterea și discernământul merg neapărat mână în mână cu creșterea spirituală autentică.

Prin urmare, credința biblică este rațională. Este rezonabilă. Este inteligentă. Are sens. Iar adevărul spiritual este menit să fie contemplat rațional, examinat logic, studiat, analizat și folosit ca singura bază de încredere pentru a lua decizii înțelepte. Acest proces este exact ceea ce Scriptura numește discernământ.

Din păcate, biserica de astăzi duce lipsă de discernământ și este prea apatică în fața acestei probleme. Trebuie să ne amintim că adevărul lui Dumnezeu este prețios și trebuie tratat cu grijă — nu diluat cu credințe fanteziste sau tradiții umane. Când o biserică își pierde voința de a discerne între doctrina sănătoasă și erezie, între bine și rău, între adevăr și minciună, acea biserică este sortită eșecului.

Apostolul Ioan a făcut o distincție foarte clară între creștinism și duhul antihristului — și a apărat cu zel această linie: „Oricine trece mai departe și nu rămâne în învățătura lui Cristos, nu are pe Dumnezeu; cine rămâne în învățătură, are atât pe Tatăl, cât și pe Fiul. Dacă vine cineva la voi și nu aduce această învățătură, nu-l primiți în casa voastră și nu-i dați salut; căci cine-i dă salut participă la faptele lui rele” (2 Ioan 9-11). Astfel, el a poruncit celor aflați sub supravegherea sa spirituală să fie vigilenți și să aibă discernământ — și să nu aibă nimic de-a face cu eroarea care neagă pe Cristos sau cu cei care o promovează.

Prin contrast, creștinii de astăzi se liniștesc cu opinia că puține lucruri sunt cu adevărat albe sau negre. Problemele doctrinare, întrebările morale și principiile creștine sunt toate prezentate în nuanțe de gri. Nimeni nu ar trebui să traseze linii definitive sau să facă afirmații absolute. Fiecare persoană este încurajată să facă ceea ce este bine în ochii săi — exact ceea ce Dumnezeu a interzis (cf. Deuteronom 12:8; Judecători 17:6; 21:25).

Biserica nu își va manifesta niciodată puterea în societate până când nu ne vom recâștiga dragostea pasionată pentru adevăr și o ură corespunzătoare pentru eroare. Creștinii adevărați nu pot tolera sau ignora influențele anticreștine din mijlocul lor și să se aștepte să se bucure de binecuvântarea lui Dumnezeu. „Acum este vremea să ne trezim din somn: căci acum mântuirea noastră este mai aproape decât când am crezut. Noaptea este pe sfârșite, ziua este aproape; să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13:11-12).

 Articol scris de John MacArthur

https://www.gty.org/library/articles/A304/the-rationality-of-faith