Credința este o călătorie

A ne lega în mod vulnerabil inimile unul de celălalt nu ne îngrădește libertatea, nu ne trage în jos – ne trage afară. Și acest lucru este adevărat: dependența de Dumnezeu este ceea ce face atașamentul de Dumnezeu mai profund, mai puternic, iar dependența aici nu este nimic mai puțin decât o încredere că putem depinde de podul care ne ține, de brațele care ne poartă toată greutatea, de inima care se deschide mereu, de acea persoană care să fie cea pe care ne putem baza că va avea grijă de noi până la capăt.

Ceea ce înseamnă că dependența înseamnă să ai credință. Nevoia, neputința este cea mai mare nevoie a noastră pentru că ea ne modelează în direcția dependenței, a credinței. Și nu există iubire profundă fără o legătură de dependență, nu există iubire fără credință; nu există iubire fără a putea să te bazezi, să depinzi, să te sprijini. Aceasta este ceea ce caută Dumnezeu: inimi care să aibă credință în El și inimi care să-i fie credincioase. Profunzimea cheamă la profunzime, dependența la dependență.

„cuvântul grecesc pentru «credință» este pistis, care se referă la o realitate continuă, dinamică. Pentru a ține cont de această natură dinamincă, poate că o traducere mai exactă, deși poate mai stângace, ar putea fi «a avea credință». Sau poate că am putea să-l traducem prin «credincioșie». În creștinismul istoric, credința nu este înțeleasă ca o certitudine unică, absolută, bazată pe o experiență unică de mântuire. Credința este o mișcare activă, continuă spre și cu Dumnezeu.” (Andrew Stephen Damick, Ortodoxie și heterodoxie: Găsind calea către Cristos într-un peisaj religios complicat)

Întreaga viață creștină este mai mult decât un singur act de credință la picioarele crucii; viața creștină este o mișcare continuă, clipă cu clipă, de credință spre Dumnezeu, cu Dumnezeu, de încredere în Dumnezeu pentru a avea grijă de noi, o dependență de Dumnezeu pentru a ne purta mai departe, pentru a ne duce mai adânc înăuntrul nostru, o credință în Dumnezeu care ne alipește inimile de El. Credința nu este un substantiv, credința este un verb; credința este un act, o călătorie fără altă hartă decât cea a lui Dumnezeu. Credința înseamnă să nu fii sigur pe cale, ci să mergi mereu spre El, în El. Credința este o călătorie de încredere.

Un text de Ann Voskamp pentru The Stream