Conversația consolidează caracterul

În timp ce efectele psihologice și fiziologice negative care rezultă din dispariția conversațiilor față în față sunt demne de a fi studiate continuu, această tendință are impact dăunător care este trecut cu vederea: o slăbire a caracterului.

Deși ne gândim adesea la caracter ca la ceva ce se exclusiv în decizii cu o greutate morală clară, acesta poate fi de fapt dezvoltat prin oricare dintre activitățile noastre obișnuite, de zi cu zi. Modul în care realizăm tot ceea ce facem radiază efecte atât în exterior, cât și în interior. Deși acest lucru este valabil pentru orice obicei, este valabil în special pentru conversație. De fapt, având în vedere accesibilitatea sa zilnică, repetabilitatea sa – care permit exersarea, corectarea, perfecționarea – și virtuțile numeroase și variate la care face apel și pe care le îmbunătățește, conversația față în față constituie una dintre cele mai bune modalități de formare ale sufletului uman.

În cele ce urmează, vom discuta despre ce calități ale caracterului pot fi construite prin participarea activă la conversație:

Stăpânirea de sine

Comportamentele pe care trebuie să le convocăm pentru a ne angaja într-o conversație au loc aproape inconștient, încât poate fi ușor să nu observăm în ce măsură ele necesită un autocontrol destul de obositor.

Trebuie să avem grijă la limbajul trupului și expresiile faciale, demonstrând interes și amabilitate și evitând să ne întoarcem privirea, să demonstrăm șoc, dezgust sau plictiseală și să adoptăm poziții corporale care par închise, nervoase sau defensive. Trebuie să fim atenți la ceea ce spunem, abținându-ne de la negativitate și a ne plânge excesiv, de la bârfe și de la insulte involuntare la adresa persoanei căreia îi vorbim și a celor pe care îi cunoaște. Trebuie să ne ferim să spunem lucruri necugetate, fie la propriu, în sensul de lucruri lipsite de sens, fie în sensul de a răni sentimentele cuiva. Trebuie să ascultăm cu atenție și să reacționăm în mod corespunzător la ceea ce spune cealaltă persoană, încercând să folosiim tonul și conținutul potrivit în răspunsurile noastre. Trebuie să ne alegem cu grijă cuvintele, să le articulăm bine și să nu vorbim nici prea repede, nici prea rar.

În concluzie, o conversație bună necesită o cantitate enormă de disciplină mentală! (Motiv pentru care, indiferent dacă ești introvertit sau extrovertit, te poți simți destul de obosit după o seară de socializare). Pe calea către stăpânirea de sine, dialogurile față în față sunt un instrument subestimat.

Concentrează-te

Conversația este un exercițiu despre prezența momentană. Pentru a te implica pe deplin în ea, trebuie să ignori distracțiile lumii exterioare și să te desprinzi de dispozitive. Pentru a-l asculta cu atenție pe celălalt, trebuie să îți readuci continuu mintea în prezent de fiecare dată când aceasta se rătăcește. Trebuie să te angajezi în ideea că nu există alt loc în care ai prefera să te afli decât acolo, chiar în acel moment, cu acea persoană.

O predispoziție către efort și acțiune

Este ușor să fii persoana care așteaptă ca ceilalți să facă primul pas, care speră că altcineva va veni și va începe să vorbească cu tine. De asemenea, este ușor, mai ales într-un grup, să stai deoparte, ascultând doar pe jumătate, și să-i lași pe alții să ducă greul conversației – să-i lași pe alții să introducă toate subiectele și să se gândească la întrebările pe care să le pună.

Uneori scuzăm aceste comportamente pasive ca fiind generate de timiditate sau introvertire, când, de fapt, ele sunt semnele distincte ale pasivității sau ale lenei. De exemplu, spunem că nu ne putem aminti ce ne-a spus cineva despre X pentru că avem o memorie slabă, când, de fapt, nu am ascultat suficient de bine.

O persoană bună la conversație nu este inertă sau inactivă, ci are inițiativă. Ea își dă seama că, la fel ca orice alt lucru care merită efortul, conversația necesită muncă. În loc să aștepte ca o discuție grozavă să se întâmple, ea inițiază una și folosește util energia creată.

Un text de Brett & Kate McKay pentru The Art of Manliness